26, IUNIE 2021
Rugăciune de închinare
Doamne Isuse Cristoase, Dumnezeu ascuns în preasfântul Sacrament, noi credem şi mărturisim prezenţa ta în sfânta Taină a altarului. Tu însuţi ai spus: "Acesta este trupul meu". De aceea te adorăm cu cel mai adânc respect, împreună cu îngerii şi sfinţii din cer. O, Doamne, întăreşte şi măreşte în noi credinţa şi iubirea faţă de acest Sacrament vrednic de adorare.
Te salutăm, trup preasfânt al Mântuitorului nostru, ostie curată şi vie, care s-a jertfit pe lemnul crucii, te adorăm în numele tuturor creaturilor. Te salutăm pe tine, Cuvânt veşnic al Tatălui, adevărata pâine cerească, hrana sufletelor, mângâierea inimilor noastre, jertfa cea sfântă, care a împăcat cerul cu pământul.
Te salutăm, ascunsă sub aceste specii, o dumnezeire şi natură omenească a lui Isus, vrednică de cea mai adâncă veneraţie. Te lăudăm şi te preamărim, pâine vie a sufletelor, darul cel mai preţios dăruit oamenilor de Dumnezeu. Tu eşti Sacramentul iubirii şi al milostivirii, prin care noi păcătoşii şi toţi păcătoşii putem primi haruri şi ne putem sfinţi.
Tu eşti adevărata arcă a Noului Testament, în care se păstrează mana cea vie sau pâinea cerească, tu eşti forţa celor slabi, vindecarea bolnavilor, mângâierea mâhniţilor. Preabunule Isuse, îţi mulţumim din toate puterile pentru iubirea cu care ai înfiinţat acest preasfânt Sacrament, spre bucuria cerului şi a pământului.
O, Isuse din preasfântul Sacrament, iubirea, bucuria şi speranţa noastră, mijlocitorul şi împăciuitorul nostru, împacă-ne cu Tatăl ceresc. Mielule nepătat al lui Dumnezeu, care ai fost jertfit pentru noi pe lemnul crucii, jertfeşte-te din nou Tatălui ceresc pentru păcatele noastre. Oferă-i toate virtuţile şi faptele de sfinţenie ale vieţii tale şi toată amărăciunea suferinţelor tale, pentru ca noi să fim iertaţi pe deplin şi să ducem o viaţă sfântă.
Voim să reparăm azi în public toate Împărtăşaniile sacrilege, toate batjocurile primite de tine în preasfântul Sacrament al altarului, toate actele nedemne îndreptate împotriva ta în sacramentul Euharistiei. Revarsă din tabernacol belşugul harurilor tale asupra întregii omeniri, asupra sfintei Biserici, mireasa ta, asupra conducătorilor bisericeşti şi lumeşti, fie-ţi milă de cei păcătoşi şi de toţi cei îndepărtaţi de tine şi atrage la altarul tău toate sufletele. Iar pe noi care suntem aici prezenţi, păstrează-ne cât mai aproape de tine, acum şi în veşnicie. Amin.
Doamne Isuse Cristoase, care, din iubire către oameni, te afli zi şi noapte în acest Sacrament, aşteptând, chemând şi primind, plin de milostivire şi de dragoste, pe toţi cei care vin să te viziteze, eu cred că tu eşti de faţă în Sacramentul altarului. Mă închin ţie, recunoscând adâncul nimicniciei mele şi-ţi mulţumesc pentru toate harurile primite. Mai cu seamă îţi mulţumesc că mi te-ai dăruit în acest Sacrament sfânt, că mi-ai dat ca mijlocitoare pe Maica ta preasfântă şi că m-ai chemat să te vizitez în biserica aceasta.
Mă închin astăzi inimii tale preaiubitoare, ca să-ţi mulţumesc pentru acest dar mare, apoi ca să ispăşesc jignirile ce ţi s-au adus în acest sfânt Sacrament şi ca să-ţi aduc închinare în acele locuri unde eşti mai puţin cinstit sau chiar uitat cu totul în sacramentul Euharistiei.
Isuse al meu, te iubesc din toată inima. Îmi pare rău că am mâniat de atâtea ori marea ta bunătate. Mă hotărăsc cu ajutorul tău, să nu te mai supăr în viitor, iar acum mă consfinţesc cu totul ţie, aşa sărman cum sunt. Renunţ la voinţa mea şi la tot ce-mi aparţine şi ţi le dăruiesc. Fă de acum înainte cu mine ceea ce-ţi place ţie. Îţi cer şi voiesc numai dragostea ta sfântă, statornicia în bine până la sfârşit şi îndeplinirea desăvârşită a voinţei tale.
Mă rog pentru sufletele din purgator, mai cu seamă pentru acelea care au cinstit preasfânta Euharistie şi pe preacurata Fecioară Maria. Adu-ţi aminte şi de sărmanii păcătoşi.
Unesc, Mântuitorul meu preaiubit, dorinţele mele cu dorinţele inimii tale preaiubitoare şi, astfel unite, le jertfesc Tatălui tău şi îl rog în numele tău să le primească pentru iubirea pe care ţi-o poartă şi să-mi asculte ruga. Amin.
Către Isus în preasfântul Sacrament
Iată până unde a ajuns iubirea ta nemărginită, preaiubitul meu Isus! Tu mi-ai pregătit un ospăţ dumnezeiesc din trupul şi sângele tău preascump, spre a te dărui cu totul mie. Ce te-a determinat la o faptă de dragoste aşa de mare? Fără îndoială că nimic altceva decât inima ta preaiubitoare. Inimă vrednică de închinare a lui Isus al meu, focar preafierbinte al iubirii dumnezeieşti, primeşte sufletul meu în rana ta preasfântă, ca în această şcoală a dragostei dumnezeieşti să învăţ a iubi din nou pe Dumnezeu care mi-a dat dovezi aşa de minunate despre iubirea sa. Amin.
Închinare preasfântului Sacrament
Isuse, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, vrednic de închinarea îngerilor şi a oamenilor, tu, care de bunăvoie ai îngăduit să fii legat, judecat, osândit şi dus la moarte ca să răscumperi şi să mântuieşti pe oameni. Tu, care din iubire nespusă pentru fraţii tăi rătăciţi ai rămas în Taina sfântă euharistică spre a-i atrage şi cuceri cu iubirea ta, priveşte, te rugăm, la inima ta înflăcărată, care s-a jertfit pentru noi şi la mila fără de margini pe care ne-ai arătat-o şi dăruieşte-ne iertarea păcatelor.
Spală-ne, Doamne, sufletul în sângele tău preascump şi încălzeşte-ne inima cu razele harurilor tale din Taina euharistică, pentru ca dovedindu-ţi dragostea noastră, prin păzirea poruncilor tale, să ne învrednicim a te iubi de-a pururi în patria cerească şi de a preamări milostivirea ta.
Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat amintirea patimilor tale, fă-ne, te rugăm, ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
Act de ispăşire
Isuse, Dumnezeul şi Mântuitorul meu, te iubesc din toată inima, cu adâncul respect pe care mi-l inspiră credinţa. Tu eşti Dumnezeu adevărat şi om adevărat, ascuns în sfântul Sacrament.
Mă închin ţie şi vreau să ispăşesc toate necinstirile, batjocurile şi sacrilegiile ce ţi se aduc în preasfântul Sacrament al altarului. Te ador, Dumnezeul meu.
Ştiu că închinarea mea nu este aceea pe care o meriţi şi pe care ţi-o datorez. Totuşi, vreau să ţi-o aduc aşa cum pot, şi aş dori să te pot adora precum te adoră îngerii în cer. Isuse al meu, doresc ca toţi să te cunoască, să ţi se închine fără încetare, mulţumindu-ţi în preasfântul şi dumnezeiescul Sacrament. Amin
Invocaţii
Să fie lăudată preasfânta inimă a lui Isus în preasfântul Sacrament!
Inimă a lui Isus, în preasfântul Sacrament, care arzi de iubire pentru noi, aprinde inimile noastre de iubire către tine!
Isuse, care eşti ascuns în preasfântul Sacrament, miluieşte-ne pe noi!
Laudă şi mulţumire să fie acum şi fără încetare preasfântului şi dumnezeiescului Sacrament! .
Rugaciune
Cu acel respect adânc pe care mi-l inspiră credinţa, te iubesc din toată inima, Isuse Cristoase, Dumnezeul şi Mântuitorul meu, şi te ador în preasfântul Sacrament al altarului, ca să îndrept toată necinstirea pe care, din nefericire, am făcut-o vreodată, precum şi pe toate acelea pe care le-au săvârşit alţii şi le vor mai face în viitor. Mă închin deci ţie, şi te ador din toată inima, atât în locul creştinilor care nu ţi se închină şi nu te iubesc, cât şi pentru a dobândi întoarcerea păcătoşilor şi a celor necredincioşi. Da, Isuse, să fii deci cunoscut de toţi, adorat, iubit şi binecuvântat în orice moment, în preasfântul şi dumnezeiescul Sacrament. Amin.
Mă închin ţie, Părinte veşnic, şi îţi mulţumesc pentru iubirea nesfârşită cu care ai binevoit să trimiţi pe Fiul tău, unul născut, ca să răscumpere şi să se facă hrana sufletului nostru. Îţi ofer toate închinările şi mulţumirile pe care ţi le aduc îngerii şi sfinţii din cer şi sufletele drepţilor de pe pământ.
Te laud, te iubesc şi-ţi mulţumesc cu toată lauda, iubirea şi mulţumirea cu care te laudă, te iubeşte şi-ţi mulţumeşte însuşi Fiul tău în sacramentul Euharistiei şi te rog să faci ca şi el să fie cunoscut de toţi, iubit, cinstit şi primit cu vrednicie în acest sacrament dumnezeiesc.
Tatăl nostru... Bucură-te, Marie... Slavă Tatălui.....
Mă închin ţie, Fiule veşnic, şi îţi mulţumesc pentru iubirea nesfârşită cu care te-ai întrupat pentru mine, te-ai născut într-un grajd, ai crescut într-un atelier, ai suferit foame, sete, frig, necazuri, trudă, dispreţ, prigoniri, biciuiri, spini, cuie şi moartea pe lemnul crucii. Îţi mulţumesc împreună cu toată Biserica luptătoare şi cu cea biruitoare, pentru nemărginita ta iubire cu care ai orânduit preasfântul Sacrament, ca hrană a sufletului nostru.
Mă închin ţie, în toate ostiile consacrate din lume şi îţi mulţumesc în numele celor care nu te cunosc şi nu-ţi mulţumesc. Aş vrea să-mi pot da viaţa ca să fii cunoscut, iubit şi cinstit în acest Sacrament al iubirii şi pentru a împiedica necinstirile care se săvârşesc.
Te iubesc, o Isuse al meu, şi doresc să te iubesc şi să te primesc cu iubirea, curăţia şi simţămintele preasfintei tale Mame şi cu iubirea şi desăvârşirea preasfintei tale inimi. O, preaiubit mire al inimii mele, săvârşeşte acele lucrări pentru care tu vii în mine în sacramentul Euharistiei şi fă mai degrabă să mor decât să te primesc cu nevrednicie.
Tatăl nostru... Bucură-te, Marie... Slavă Tatălui..
Mă închin ţie, Duhule veşnic, şi-ţi mulţumesc pentru iubirea nesfârşită, cu care ai săvârşit taina nespusă a Întrupării şi pentru acea dragoste nesfârşită cu care ai plăsmuit din sângele preacurat al preasfintei Fecioare Maria, trupul preasfânt al lui Isus, spre a-l da apoi în sacramentul Euharistiei drept hrană sufletului meu. Te rog să-mi luminezi mintea şi să curăţi inima mea şi a tuturor oamenilor, pentru a cunoaşte această mare binefacere a iubirii şi pentru a primi cu vrednicie preasfântul Sacrament.
Tatăl nostru... Bucură-te, Marie... Slavă Tatălui..
Patru sunt chesasiile păci
1. Fiul meu, iată că a sosit clipa cînd te voi îndruma pe calea păcii şi a adevăratei libertăţi.
2. Fă, Doamne, după cuvîntul tău, căci nici o plăcere nu poate fi, pentru mine, mai mare.
3. Dă-ţi, fiul meu, toată silinţa să faci mai curînd voia altuia decît voia ta. Să-ţi placă să te bucuri mai curînd de puţin decît de zestre mare. Caută-ţi întotdeauna un loc mai jos şi pune-te mereu mai prejos de ceilalţi. Alege întotdeauna voinţa lui Dumnezeu şi roagă-te ca ea să se îndeplinească fără precupeţire şi în sufletul tău. Cel ce face astfel păşeşte pe calea păcii şi liniştii.
4. Doamne, pe cît de scurte aceste cîteva cuvinte, pe atît de pline de miez pentru propăşirea mea întru desăvîrşire! Nu vorbe multe, ci pline de rost, de rod şi de înţeles. De-aş putea să le păzesc cu sfinţenie, nu m-aş tulbura cu atîta uşurinţă. Într-adevăr, de cîte ori mă neliniştesc şi mă simt abătut, îmi dau seama că, de fapt, n-am făcut altceva decît să mă îndepărtez de la această învăţătură. Tu, însă, care poţi face orice şi care ţii atît de mult la propăşirea sufletului, sporeşte harul în mine, să pot fi la înălţimea cuvîntului tău şi să-mi desăvîrşesc mîntuirea.
Rugăciune pentru îndepărtarea gîndurilor rele
5. Doamne Dumnezeul meu, nu te îndepărta de mine; Dumnezeule, îndreaptă-ţi privirea şi ajutorul spre mine (Ps 70, 12): căci iată, au năvălit asupra mea fel de fel de gînduri şi temeri chinuitoare. Cum să scap nevătămat de ele? Cum să le înfrîng?
6. Voi păşi înaintea ta - zice Domnul - pe mai marii falnici ai lumii îi voi smeri (Is 45, 2). Voi deschide lacătele carcerei tale şi-ţi voi descoperi tainiţa celor mai ascunse lucruri.
7. Fă, Doamne, precum spui; şi se vor spulbera, în faţa privirii tale, toate gîndurile rele. Aceasta-i singura mea nădejde: să pot alerga la tine, în orice amărăciune, să-mi pun toată încrederea în tine, să te strig în ajutor din adîncul inimii şi, în răbdare, să aştept oblăduirea mîngîierii tale.
Rugăciune pentru luminarea cugetului
8. Luminează-mă, bunule Isuse, cu darul lăuntric al razei tale şi risipeşte din lăcaşul inimii mele umbra oricărei bezne. Înfrînează gîndurile mele rătăcitoare, spulberă ispitele care năvălesc asupra cugetului meu. Luptă cu toată puterea, în numele meu, alungă fiara - vreau să spun focul poftelor pîrjolitoare -, ca pacea să se întemeieze pe tăria ta (Ps 121, 7) şi mulţimea laudelor tale să se înalţe în lăcaşul cel sfînt - adică într-o conştiinţă curată. Porunceşte Tu vîrtejului şi furtunii; spune Tu talazurilor - Staţi; şi viforului: - Nu sufla; şi se va face linişte mare.
9. Trimite lumina ta şi adevărul (Ps 42, 3), ca să strălucească asupra întregului pămînt: căci un pămînt sterp şi pustiu rămîn, dacă nu primesc roua luminilor tale. Revarsă harul tău de sus, spală inima mea cu stropii veniţi din cer; deschide zăgazurile tale, revarsă asupra ţărînii uscate darul apei, ca glia să rodească belşug de bunătate. Înalţă cugetul meu împovărat de jugul atîtor păcate şi trage către înalt toate dorinţele mele, ca, atingînd o dată dulceaţa fericirii cereşti, să nu mai simtă decît dezgust pentru cele pămînteşti.
10. Scapă-mă şi smulge-mă din braţele oricăror alintări trecătoare, venite din partea făpturilor, căci nimic pe lume nu poate stinge şi alina dorinţa mea arzătoare. Leagă-mă de tine prin legătura strînsă a dragostei, căci Tu singur poţi îndestula pe cel ce te iubeşte, şi, în afara ta, zadarnice şi amăgitoare rămîn toate.
Sursa: Imitatiunea lui Cristos.
De Thomas a Kempis.
Sa nu dăm niciodată uitări mulțimea binefacerilor lui Dumnezeu
1. Deschide, Doamne, inima mea asupra legii tale şi fă să pot umbla pe cărările poruncilor tale. Fă să pot înţelege voinţa ta şi, cu multă ascultare şi cu toată luarea aminte, să pot purta pururi în mine amintirea tuturor binefacerilor tale şi a fiecăreia în parte, ca astfel să-ţi pot aduce mereu prinosul cuvenit de mulţumire. Nu pot să nu recunosc că nu sînt în stare să-ţi aduc mulţumire cum se cuvine nici măcar pentru cea mai mică dintre binefacerile tale. Sînt mult mai prejos decît toate bucuriile pe care mi le împărtăşeşti şi, ori de cîte ori mă gîndesc la mărirea ta, mintea şi sufletul amuţesc în mine.
2. Toate cîte le avem, - de la trup şi de la suflet, tot ceea ce ne este dat să avem, pe din afară sau pe dinăuntru, de la fire sau de la har, - toate sînt binefaceri izvorîte din tine, toate vorbesc despre bunătatea, dărnicia şi sfinţenia ta, de la care purcede tot lucrul de care noi, făpturile tale, ne bucurăm. Şi chiar dacă unii primesc mai multe, alţii mai puţine, toate, oricum, purced de la tine, şi nici o fărîmă din nimic nu poate veni nimănui decît tot de la tine. Iar cel ce primeşte cumva o parte mai mare, nu se poate făli ca şi cînd şi-ar fi primit darul de la sine, nu se poate înălţa pe sine peste ceilalţi, nu poate, pe cei mai puţin avuţi decît el, să-i jignească: mai mare şi mai bun cu adevărat este cel care îşi însuşeşte cel mai puţin din ceea ce are şi care, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate, se umileşte pe sine din toată inima. Tot astfel, cel ce se pune pe sine mai prejos decît toţi ceilalţi, socotindu-se cel mai puţin vrednic din toţi, acela e cel mai vrednic şi cel mai în măsură să primească darurile cele mai mari.
3. Cel ce primeşte mai puţin nu trebuie să se întristeze nici să se supere sau să fie invidios: pe tine, Dumnezeule, el trebuie şi mai mult să te caute şi bunătatea ta să ţi-o laude mai mult încă, deoarece împarţi cu atîta mărinimie, în dreapta şi în stînga, fără să te uiţi la vrednicia anume a cuiva. Toate purced de la tine: iată de ce, în toate, se cade să fii lăudat. Tu ştii cel mai bine ceea ce-i mai potrivit şi mai prielnic fiecăruia: Tu ştii de ce cutare se cade să primească oblăduire mai multă, cutare mai puţină; acestea toate sînt rosturi pe care nu noi, ci Tu le ştii şi le cumpăneşti, căci vredniciile fiecăruia doar ţie îţi sînt întru totul cunoscute.
4. Iată de ce, Doamne Dumnezeul meu, văd un mare bine în faptul că nu am parte de belşug de daruri bătătoare la ochi, care să atragă asupra mea cinstea şi uimirea celorlalţi; ca, văzînd sărăcia şi nemernicia mea, să nu iau nimic din ceea ce mi se întîmplă drept o pacoste sau o pricină de a fi ursuz, posac ori trist; ci dimpotrivă, să mă bucur şi să fiu voios; căci Tu, Doamne, ţi-ai ales prieteni şi slujitori dintre cei săraci şi smeriţi, din rîndul celor dispreţuiţi de lumea aceasta. Cea mai bună dovadă sînt înşişi apostolii tăi, pe care i-ai rînduit mai mari peste întregul pămînt (Ps 44, 17). Şi, cu toate acestea, viaţa lor pe pămînt a fost fără vrajbă, curată şi umilă în totul, ştiut fiind că s-au bucurat chiar să sufere batjocură pentru numele tău (Fapte 5, 41) şi că au îmbrăţişat cu multă dragoste tocmai acele lucruri de care lumea se îngrozeşte.
5. Nimic, într-adevăr, nu trebuie să aducă mai multă bucurie celui care te iubeşte şi îţi cunoaşte binefacerile decît tocmai îndeplinirea voinţei tale şi primirea fără şovăire a hotărîrilor luate de tine din vecie; pînă într-atît încît omul să primească bucuros să fie ultimul, acolo unde oricine şi-ar dori să fie primul; să fie împăcat şi mulţumit la fel de bine cu locul de pe urmă cum ar fi cu locul din frunte; să nu se simtă jignit de înjosiri şi ocări; să ţină la bunul său nume la fel de puţin pe cît ar ţine altul de mult la faimă şi glorie. Pentru că voia ta şi cinstea numelui tău se cade să treacă mai înainte de orice: ele trebuie să dea sufletului mai multă mîngîiere şi plăcere decît toate darurile şi binefacerile primite pînă acum sau de acum încolo.
Sursa: Imitatiunea lui Cristos.
de Thomas a Kempis
Rugăciuni la sfânta Rita
SFÂNTA RITA (22 mai) Rugăciuni în cinstea sfintei Rita
Preasfântă şi nedespărţită Treime,
Tată, Fiule şi Duhule Sfânt,
trei persoane într-un singur Dumnezeu,
cu umilinţă îngenunchem
înaintea preasfântului şi preaînaltului tău tron.
Te adorăm adânc şi îţi mulţumim pentru atâtea haruri,
favoruri şi binefaceri pe care le-ai dat servitoarei tale,
sfânta Rita, care, cât a trăit în această lume,
nu a căutat altceva în starea ei de fecioară,
de femeie căsătorită, de văduvă şi de călugăriţă,
decât să te iubească şi să-ţi servească cu credinţă.
La tine îi erau gândurile, despre tine vorbea,
pentru tine lucra continuu, spre tine îndreptată orice faptă,
spre lauda măririi tale.
Aşadar, pentru bunătatea şi blândeţea ta cea mare,
binevoieşte, Doamne, şi, prin mijlocirea minunatei sfinte Rita,
mângâie-ne pe toţi care suntem făpturile tale,
prin creaţie, prin răscumpărare şi prin providenţă
şi dă-ne acele haruri de care avem nevoie
şi pe care neîncetat cu stăruinţă le cerem.
Dobândirea lor poate să fie împiedicată
de puţina noastră credinţă şi multele păcate,
tu însă sporeşte-ne credinţa, dă-ne o vie durere pentru păcate
şi o hotărâre tare pentru a nu te mai supăra.
Alergăm cu mare încredere la atotputernicia ta,
o, veşnice Părinte,
la înţelepciunea ta, o, veşnice Cuvânt,
la iubirea ta, o, Duhule Sfinte.
Tu, Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru,
Tatăl, Creatorul şi Răscumpărătorul nostru,
Dătătorul vieţii noastre,
în care deopotrivă şi fără deosebire
atotputernicia, înţelepciunea, iubirea, bunătatea,
mila şi toate desăvârşirile
minunat şi din plin strălucesc şi luminează,
binevoieşte a ne da mângâiere în necazuri şi greutăţi.
Da, o vei face prin nelipsita şi preamarea ta bunătate
şi prin meritele sfintei noastre Rita,
căci tu, Dumnezeul nostru,
ne-ai asigurat de dumnezeiasca ta dărnicie,
precum cu tărie credem
că nu este nimeni care să fi alergat la tine cu credinţă vie
şi a cărui cerere să nu fi fost cu bunătate împlinită.
Pentru aceasta, din toată inima noastră repetăm:
în tine, Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru,
ne punem toată speranţa
cu siguranţa că nu vom fi în veci ruşinaţi.
Binecuvântată să fie Preasfânta Treime şi nedespărţita unire.
Darul Domnului nostru Isus Cristos
şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl
şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu noi toţi. Amin.
O, sfântă Rita, te aleg astăzi
pentru tot restul vieţii mele
drept mijlocitoare în toate nevoile mele trupeşti şi sufleteşti
şi mă hotărăsc ca un copil adoptiv
să te venerez cu evlavie şi, după puterile mele,
să-ţi răspândesc cultul.
O, Dumnezeule atotputernic şi milostiv,
care ai binevoit să dăruieşti sfintei Rita
harul unei iubiri atât de mari
încât să-şi iubească până şi duşmanii
şi în plus să poarte în inimă şi pe fruntea sa
semnele iubirii şi pătimirii Fiului tău,
dă-ne, te rugăm, şi nouă harul ca,
prin mijlocirea şi meritele ei, să ştim şi noi
să-i iertăm pe duşmanii noştri şi să contemplăm
durerile şi suferinţele Domnului nostru Isus Cristos
ca astfel să fim vrednici de a primi răsplata promisă
celor blânzi şi celor ce plâng.
Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.
O, sfântă Rita, cerul s-a întunecat deasupra mea,
rugăciunea nu mai pătrunde până la tronul lui Dumnezeu.
Ştiu preabine că păcatele sunt cauza unică
a pedepselor care mă lovesc.
Curajul de a mă îndrepta către Isus cel răstignit este slăbit,
deoarece de atâtea ori am dispreţuit mila sa
şi acum îi simt mânia teribilă.
Mâna sa apasă greu asupra mea.
Văd că nu merit iertare şi, cu inima îndurerată,
îmi deplâng starea nenorocită.
Spune tu, o, sfântă Rita, oare trebuie să pierd orice speranţă?
Nu! Isus ne-a dat prin tine o protectoare puternică
pentru ca să dobândeşti de la el iertarea păcatelor mele grele
şi voinţa fermă de a nu-l mai supăra.
Cu această hotărâre în inimă şi pe buze,
mă îndrept către tine, o, sfântă Rita, făcătoare de minuni,
şi te rog să obţii de la Isus harul atât de trebuincios
în încercarea în care mă aflu ostenit(ă),
dezolat(ă) şi părăsit(ă) de toţi.
Ajunge un singur cuvânt al tău, o, sfântă Rita,
şi cerul se va deschide iarăşi pentru mine
spre a-mi aduce iertare şi milă. Amin.
O, sfântă Rita, care ai primit de la Dumnezeu
darul de a face minuni, tu ai avut parte
de însuşirea deosebită de a fi purtătoarea de cuvânt
şi ajutorul oamenilor în situaţii deosebit de grele.
Cu încredere fermă îngenunchez în faţa ta
adresându-mă dragostei tale milostive
ca să-ţi cer ajutorul care acum îmi este necesar.
Fie-ţi milă de mine.
Du rugăciunea mea fierbinte în faţa tronului divin
şi te rog să intervii pentru a-mi asculta ruga.
Gândeşte-te la sângele scump vărsat de Isus,
la Inima lui sfântă, la marea mea încredere.
O, sfântă Rita, ajută-mă
ca rugăciunea mea să găsească ascultare.
Îţi promit că toată viaţa voi purta vestea bunătăţii tale.
Amin.
.
O, preamilostivă sfântă Rita, ajutorul celor sărmani,
nu s-a auzit niciodată
ca cei ce s-au îndreptat către tine în necazuri
cu o adevărată încredere, să nu fi fost ascultaţi.
Ah, oare eu singur voi fi acel nefericit, nedemn de privirea ta,
eu singurul neascultat de tine?
O, nu, iubita mea sfântă!
Tu ştii ce înseamnă a suferi,
şi că suferinţa mea e atât de mare!
Necazurile mă strâng din toate părţile,
suferinţele îmi apasă inima, strâmtorările îmi amărăsc zilele
şi orice sprijin omenesc dispare în jurul meu.
Ce altă speranţă îmi mai rămâne,
după Dumnezeu şi sfânta Fecioară, decât la tine,
o, dulce mângâietoare a celor care suferă?
Gândeşte-te aşadar la mine.
Obţine-mi de la Domnul resemnare în împotriviri,
mângâiere în întristări, eliberare de orice rău
şi ajutorul pe care ţi-l cer acum...
(spune harul pe care doreşti să-l primeşti).
Amin.
O, glorioasă sfântă Rita,
tu care în chip minunat ai fost părtaşă la dureroasa pătimire
a Domnului nostru Isus Cristos,
ajută-mă să sufăr cu resemnare necazurile acestei vieţi
şi ocroteşte-mă în toate nevoile mele. Amin.
Dincolo de toate bunurile și darurile liniștea să știm să ne-o căutăm în Dumnezeu singur
1. În toate şi peste toate, liniştea sufletului se cade căutată în Dumnezeu singur, deoarece nimeni altul decît El nu este, pentru toţi sfinţii, limanul adevăratei odihne. Preadulce şi preabune Isuse, dă-mi, te rog, harul de a-mi afla odihna şi liniştea în tine, mai presus de orice făptură; să însemni pentru mine mai mult decît sănătatea şi frumuseţea, mai mult decît orice onoruri şi orice cinste, mai mult decît toată puterea şi toate demnităţile, mai mult decît toată iscusinţa şi ştiinţa, mai mult decît toate bogăţiile, meşteşugurile şi priceperile omeneşti; mai mult decît toate simţămintele de bucurie şi voie bună, mai mult decît bunul nume şi faima mea, mai mult decît orice mîngîiere şi dezmierdare, mai mult decît toate speranţele şi făgăduinţele, mai mult decît orice vrednicie şi dorinţă, mai mult decît toate darurile izvorîte din nesfîrşita ta mărinimie; mai mult decît toate bucuriile şi decît toată fericirea la care mintea mea ar putea să năzuiască; mai mult decît toţi îngerii şi arhanghelii şi decît toate cetele oştirii cereşti, mai mult decît tot ce se vede şi nu se vede; mai mult decît orice lucru în afara ta, Doamne, Dumnezeul meu.
2. Căci bunătatea ta, Dumnezeule, covîrşeşte cu totul zestrea bunătăţilor acestui pămînt: Tu singur eşti preaînalt, Tu singur atotputernic, Tu singur însemni toată plinătatea, Tu singur îţi ajungi ţie însuţi; Tu singur însemni tot ce poate fi mai dulce şi mai alinător pe lume; Tu singur depăşeşti orice frumuseţe, bunătate şi dragoste; Tu singur depăşeşti neînchipuit de mult orice nobleţe şi mărire: în tine, pe vecie şi dintotdeauna, toate bunătăţile se află laolaltă în starea desăvîrşirii. Iată de ce mărunt, neînsemnat şi neîndestulător e orice lucru ca atare, chiar darul tău fiind; la fel şi tot ceea ce ne descoperi sau ne făgăduieşti, în afară de vederea feţei tale şi de contopirea deplină cu tine: căci inima mea n-ar putea să-şi afle adevărata odihnă şi desăvîrşita mulţumire în afara ta, Doamne, dincolo de orice alte daruri şi de toate făpturile tale.
3. O dulce Mire al sufletului meu, Isuse, iubitor preacurat, Stăpîn şi Domn al tuturor făpturilor lumii, cine-mi va da aripile adevăratei libertăţi, să pot zbura pînă la tine şi în tine singur să-mi găsesc odihna? Cînd, într-un sfîrşit, îmi va fi dat să mă pot cu totul consfinţi ţie, să pot vedea cu ochii mei cît eşti de dulce, Doamne, Dumnezeul meu? Cînd mă voi putea reculege cu totul întru tine, în aşa fel încît iubirea ta să topească toate simţurile mele şi să te am pe tine mai presus de orice simţ şi rost trupesc, într-un chip fără pereche? Acum mi se întîmplă adeseori să plîng şi suspinul meu de durere îmi însoţeşte pururi paşii: căci multe sînt relele ce se întîmplă în această vale a amărăciunii, aducîndu-mi într-una tulburare, alean şi întunecare; ele îmi presară calea cu piedici şi amăgiri; mă înşeală şi mă prind în cursă, împiedicîndu-mă să mă îndrept spre tine, oprindu-mă de la bucuria îmbrăţişării tale, de care au parte sufletele celor fericiţi. Suspinul meu, amărăciunile şi oropsirile atîtor suflete de pe pămînt să ajungă la inima ta şi s-o înduplece.
4. O, Isuse, lumină a slavei fără moarte, mîngîiere a sufletelor călătoare, glasul meu amuţeşte înaintea feţei tale: tăcerea mea e cea care-ţi vorbeşte. Mult va mai întîrzia să vină Domnul meu la mine? O, de s-ar apleca mai curînd asupra slujitorului său sărman şi nemernic, ca să-i dăruiască o rază de bucurie! De i-ar întinde mîna să-l scape de alean şi ananghie! Vino, Doamne, vino: căci fără tine el nu poate fi fericit nici o zi şi nici măcar un singur ceas al vieţii: Tu eşti bucuria mea şi fără tine masa mea e goală. Sînt un oropsit, întemniţat, prins în cătuşe, în aşteptarea clipei cînd mă vei readuce la viaţă, prin darul luminii tale descătuşindu-mă din întuneric şi arătîndu-mi surîsul feţei tale.
5. Facă ceilalţi ce vor vrea; în loc de tine, să caute ce le place: eu unul nu vreau şi n-am să vreau nici o altă plăcere în afara ta, Tu, singurul meu Dumnezeu, nădejdea mea, mîntuirea mea veşnică. Nu voi tăcea şi nu voi conteni să te rog, pînă cînd nu-mi vei răspunde, pînă ce nu mă vei rechema în harul tău.
6. Iată-mă, Doamne, aici, de faţă înaintea ta, ca o slugă credincioasă. Lacrimile tale, dorinţele sufletului tău, umilinţele la care te-ai supus, amărăciunile inimii tale zdrobite de durere, acestea toate mi-au înmuiat cerbicia şi m-au adus la tine.
7. Şi am spus: Doamne, te-am strigat, te-am dorit şi te-am vrut, gata fiind să mă lepăd de toate pentru tine. Dar Tu eşti cel ce m-ai chemat şi îmbiat să te caut. Fii binecuvîntat, Doamne, pentru aceasta, căci ţi-ai arătat bunătatea faţă de sluga ta, după belşugul nesfîrşit al îndurărilor tale. Ce-ar mai putea să adauge sluga ta, decît să se umilească pînă la pămînt înaintea feţei tale, aducîndu-şi aminte, pînă la sfîrşitul zilelor ei, de răutatea şi nemernicia sa? Eşti neasemuit mai mult decît toate minunăţiile cerului şi ale pămîntului. Lucrările tale sînt minunat de bune, judecăţile tale drepte, pronia ta le cîrmuieşte pe toate. Slavă şi laudă ţie, Înţelepciune a Tatălui: buzele mele, sufletul meu, odată cu toată făptura, să-ţi aducă laude pururi.
Sursa : Imitatiunea lui Cristos de Thomas a Kempis.
Sa ne recunoaștem slăbiciunea în fața amărăciunilor vieții
1. Împotriva mea voi mărturisi nedreptatea mea (Ps 31, 5); voi mărturisi, Doamne, şubrezenia mea înaintea feţei tale. De cîte ori un lucru de nimic ajunge să mă descumpănească şi să mă întristeze! Iau dîrze hotărîri pentru viitor; dar, de îndată ce se iveşte o ispită cît de mică, mă pomenesc la ananghie mare. Uneori dintr-un fleac se naşte o ispită dintre cele mai puternice; ajunge, alteori, cea mai mică suflare de vînt, ca - de bine ce m-am socotit la adăpost -, să mă pomenesc ca şi răsturnat din picioare.
2. Vezi, Doamne, cît de şubred sînt şi lesne de vătămat în slăbiciunea mea. Fie-ţi milă şi smulge-mă din tină, ca să nu mă cufund (Ps 118, 157), ca să nu rămîn părăsit pînă la urmă. Aceasta mă chinuie şi mă face de ruşine înaintea ochilor tăi, să mă ştiu atît de şubred şi de neputincios împotriva patimilor. Şi chiar dacă nu consimt deplin, lupta asta mă frămîntă şi mă sfîrşeşte, căci istovitor e să-ţi duci zilele în luptă fără de oprire. Îmi cunosc cel mai bine slăbiciunea din aceea că gîndurile rele mai des îmi dau tîrcoale, şi mult mai rar mă lasă în pace.
3. Atotputernice Doamne, Dumnezeul lui Israel, pavăza sufletelor credincioase, priveşte la cazna şi durerea slujitorului tău, ajută făptura ta în tot ce întreprinde! Întăreşte-mă cu putere de sus, ca omul cel vechi şi şubrezenia cărnii să nu poată birui asupra spiritului, încă nesupus cu desăvîrşire: e lupta de zi cu zi, mereu reîncepută, împotriva aceluiaşi duşman, pînă la ultima suflare a vieţilor noastre, ţesute din lacrimi şi amărăciune. Căci vai şi amar de viaţa aceasta, pururi însoţită de umbra suferinţei, de oropsiri şi necazuri, la fiece pas pîndită de cursele vrăjmaşului! Într-adevăr, nu apucăm să răsuflăm bine după apăsarea unui necaz sau a unei ispite, că altele încep să dea năvală; mai mult chiar, nici nu încetează cu totul un val, că altele se abat fără de veste, mai puternic încă, asupra capului nostru.
4. Te întrebi, cum poate fi îndrăgită o astfel de viaţă, plină de atîta alean şi amărăciune, păscută de atîtea nenorociri şi primejdii? Cum poate fi numită viaţă, ceea ce nu conteneşte să dea naştere la urgisire şi moarte? Dar iată că omul iubeşte totuşi viaţa aceasta şi mulţi se străduiesc din răsputeri să afle desfătări în ea. Unii adesea o vorbesc de rău, recunoscînd că e amăgitoare şi plină de zădărnicii, dar nu la fel de uşor e gata omul să se despartă de ea, supus încă pintenului preaputernic al poftei şi imboldurilor trupului. E drept că unele lucruri stîrnesc plăcere, altele, dezgust şi dezamăgire. Pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii (1 In 2, 16) trag omul la iubirea lumii trecătoare; în schimb caznele şi amărăciunile venind, pe drept, la urmă, fac să încolţească în inimă sila şi lehamitea de viaţă şi de lume.
5. Şi totuşi - durere! - un fleac de desfătare învinge cît ai clipi din ochi cugetul robit încă lumii, şi el vede plăceri în ghimpele cărnii (Iov 30, 7), căci nu mai are nici ochi nici gust pentru dulceaţa lui Dumnezeu şi frumuseţea lăuntrică a virtuţii. În schimb, cei ce ştiu să dispreţuiască lumea cu totul, cei ce se străduiesc cu sîrguinţă sfîntă să-şi trăiască viaţa închinînd-o lui Dumnezeu, aceştia cunosc dulceaţa dumnezeiască, făgăduită tuturor celor ce întorc cu adevărat spatele lumii; ei ştiu cît de mare este rătăcirea acesteia şi cît de felurite chipurile amăgirilor ei.
Sursa: Imitatiunea lui Cristos.
Rugăciuni la duhul sfânt
Părinte Sfânt, în numele lui Isus Cristos, Fiul tău,
te rugăm, trimite-l pe Duhul Sfânt în inimile noastre,
pentru a ne transforma fiinţa
în sanctuare conştiente ale prezenţei tale.
Duhule Sfânt, tu, care eşti Duhul Tatălui şi al Fiului,
Duhul înţelepciunii, vino şi dezlipeşte-ne inima
de duhul lumesc şi de linguşirile pământeşti,
revărsând în sufletele noastre iubire,
atracţie şi gust pentru realităţile cereşti.
Tu, care eşti Duhul adevărului, Duhul înţelegerii,
vino şi condu-ne la tot adevărul,
luminându-ne ochii inimii
cu darul revelaţiei şi al cunoaşterii,
pentru a pătrunde adevărurile credinţei,
pentru a te cunoaşte pe tine
în misterul vieţii tale intime,
şi astfel, să participăm, printr-o trăire personală
şi intensă, la misterul lui Cristos.
Vino, Duhule Sfânt, Duhul ştiinţei,
ajută-ne să descoperim şi să recunoaştem
prezenţa ta activă în creaţie, în semnele timpului nostru,
în evenimentele istoriei pe care o conduci,
precum şi în persoanele cu care convieţuim.
Luminează-ne, ca, să ne cunoaştem pe noi înşine
şi creaturile tale, ca astfel, ajutaţi de tine,
să urmăm evanghelia lui Cristos
în timpul economiei învăţăturii tale.
Duhule Sfânt, Duhul sfatului,
vino la noi şi fii învăţătorul, conducătorul
şi inima vieţii noastre spirituale.
Dă-ne darul discernământului, prin care
să deosebim inspiraţiile tale cereşti de momelile lumii,
să alegem mijloacele cele mai adaptate
pentru a-ţi sluji cu sfinţenie, şi astfel, conduşi de tine,
să trăim zilnic în spiritul evangheliei lui Cristos.
Duhule Sfânt, Duhul profeţiei,
vino cu puterea ta dumnezeiască,
întăreşte-ne fiinţa botezată cu spiritul tău profetic,
făcând din noi martori curajoşi ai misterului pascal.
Fii tu tăria noastră în încercările vieţii,
în lupta de fiecare zi dintre carne şi spirit,
şi fă să biruim orice dificultate
în trăirea vocaţiei noastre creştine.
Duhule Sfânt, Duhul pietăţii,
vino şi statorniceşte cortul prezenţei tale
în fiinţa noastră creştină.
Fă ca, sub baldachinul prezenţei tale iubitoare,
sfinţiţi de tine, să ne angajăm cu iubire filială
la împlinirea voinţei Tatălui ceresc,
devenind astfel temple vii ale dumnezeirii tale.
Duhule Sfânt, Duhul fricii sfinte de Dumnezeu,
vino şi converteşte-ne voinţa rebelă;
umple-ne inima cu teama ta filială
şi fă ca, temându-ne de osândă veşnică,
să evităm orice păcat.
Pătrunde-ne fiinţa cu suflul tău dumnezeiesc,
ca să putem face voinţa ta divină.
Duhule Sfânt, fii tu capacitatea cristologică
a fiinţei noastre botezate:
pătrunde-o cu bogăţia carităţii tale
care este iubire, bucurie, pace, răbdare, blândeţe,
bunătate, îngăduinţă, bunăvoinţă, credinţă,
modestie, cumpătare şi castitate,
de care capacitaţi fiind, să trăim,
şi aşa să-ţi slujim în lumina prezenţei tale sfinţitoare,
încât să-i atragem şi pe alţii
la misterul iubirii tale creatoare.
V. Trimite Duhul tău
şi toate din nou se vor crea. Aleluia.
R. Şi vei reînnoi faţa pământului. Aleluia.
Să ne rugăm:
O, Dumnezeule, care prin darul Duhului Sfânt, conduci credincioşii la tot adevărul, fă, te rugăm, ca, în acelaşi Duh, să participăm la adevărata înţelepciune şi să ne bucurăm necontenit de mângâierea lui. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.
Vino, Duhule dumnezeiesc,
mângâietorul sufletelor mâhnite,
bucuria inimilor şi alinarea suferinţelor.
Vino, sfinţitorul celor păcătoşi,
învăţătorul celor smeriţi,
părintele milostiv al orfanilor,
puterea celor slabi şi ajutorul săracilor.
Pătrunde cu harul tău în adâncul sufletului meu.
Aprinde-mi inima cu focul tău preasfânt.
Străpunge-mă cu iubirea ta.
Dă-mi să gust bucuriile tale cereşti, pentru ca,
de acum, să dispreţuiesc plăcerea trecătoare
şi să nu caut decât bucuriile sufleteşti. Amin.
Sfântul Augustin
O, Duhule Sfânt,
Duh dumnezeiesc de lumină şi de iubire,
ţie-ţi jertfesc mintea, inima şi voinţa mea,
tot ce sunt în această lume şi în veşnicie!
Fă ca mintea mea
să asculte întotdeauna de insuflările cereşti
şi de învăţăturile sfintei Biserici Catolice,
a cărei călăuză negreşelnică eşti tu;
înflăcărează-mi pururea inima
de dragoste către Dumnezeu şi către aproapele:
fă ca voinţa mea să fie potrivită pururea
cu voinţa dumnezeiască,
şi toată viaţa mea să fie o adevărată urmare
a vieţii şi a virtuţilor
Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos,
căruia să-i fie slavă şi mărire,
împreună cu Tatăl şi cu tine, în vecii vecilor. Amin.
Duhule Sfânt, Sfătuitorule,
– desăvârşeşte în noi lucrarea începută de Isus.
R. Te rugăm, ascultă-ne !
– Fă ca rugăciunea pe care ţi-o aducem în numele lumii întregi să fie intensă şi continuă. R.
– Grăbeşte în fiecare dintre noi înflorirea unei profunde vieţi interioare. R.
– Dă elan apostolatului nostru, care vrea să ajungă la toţi oamenii şi la toate popoarele, căci toţi sunt răscumpăraţi prin sângele lui Cristos, toţi sunt părtaşi la moştenirea lui. R.
– Nu ne lăsa să ne bazăm pe puterile proprii, ci înalţă-ne la umilinţa sfântă, la adevărata frică de Dumnezeu, la curajul plin de generozitate. R.
– Nici o legătură pământească să nu ne împiedice să ne urmăm chemarea; nici un interes să nu ne ducă la încălcarea dreptăţii din laşitate. R.
– Să nu reducem la îngustimea egoismului nostru mărunt spaţiile nesfârşite ale iubirii. R.
– Fă ca totul să fie mai mare în noi: căutarea şi slujirea adevărului, promptitudinea la jertfă, până la cruce şi până la moarte. R.
– În sfârşit, fă ca toţi să răspundă la rugăciunea supremă pe care Fiul o înalţă către Tatăl, să răspundă la harul care, prin voinţa Tatălui şi a Fiului, trebuie să se reverse din persoana ta, Duhule Sfânt al iubirii, asupra Bisericii, asupra instituţiilor, asupra fiecărui suflet, asupra popoarelor. R.
RESEMNARE FAȚĂ DE NEDREPTATI SI CALEA RĂBDĂRI
1. De ce tot vorbeşti astfel, fiul meu? Încetează de a fi văităreţ şi adu-ţi aminte de pătimirea mea şi de suferinţele sfinţilor. Încă nu te-ai împotrivit pînă la sînge (Evr 12, 4). Ceea ce ai suferit pînă acum nu-i mare lucru, dacă te gîndeşti la alţii, care au îndurat cazne mai grele, trecuţi fiind prin ispitiri cumplite, prin amărăciuni nesfîrşite, prin ciur şi dîrmon încercaţi în toate felurile. Iată de ce e bine să te gîndeşti din cînd în cînd la mai grelele suferinţe ale altora, ca să-ţi simţi sufletul uşurat din ananghie. Iar dacă tot nu ţi se va părea lucru neînsemnat amărăciunea ta, întreabă-te dacă nu cumva lucrurile stau astfel datorită lipsei tale de resemnare şi răbdare. Mici sau mari, oricum ar fi amărăciunile, încearcă să înduri tot aleanul cu răbdare.
2. Cu cît mai călit sufleteşte vei fi prin resemnare, cu atît mai înţelepte vor fi şi faptele tale, cu atît mai spornice vredniciile tale; obişnuinţa şi călirea lăuntrică îţi vor uşura, pe de altă parte, ducerea bărbătească a poverilor. Fereşte-te să spui: "Cine sînt eu să înghit atîtea de la cutare sau cutare; şi ce-am făcut eu ca să îndur una ca asta? Sînt ponegrit şi învinuit de lucruri care nici măcar nu mi-au trecut prin cap; din partea altuia aş mai zice; ba chiar cu toată resemnarea". Asemenea păreri ar fi nerozie curată, căci cu gîndul la oameni şi la ponegrire, pierzi din vedere însăşi virtutea răbdării, uiţi tocmai de Cel ce vine la urmă s-o răsplătească.
3. Nu ştie ce-i adevărata resemnare cel care nu înţelege să sufere decît cum şi cît crede de cuviinţă, sau din partea cui socoteşte că-i cazul. Omul cu adevărat răbdător nu se uită de la cine vine nedreptatea: poate fi chiar mai marele său, sau unul de-o seamă cu sine, sau altul încă şi mai mic şi mai neînsemnat; pentru el e totuna dacă umilirea vine din partea unui om bun şi sfînt, sau, dimpotrivă, din partea unuia ticălos şi nevrednic; fără nici o deosebire, fără să ţină seama de la cine vine nedreptatea ce i se aduce, orice şi ori de cîte ori i s-ar întîmpla, orice lucru potrivnic, el primeşte cu recunoştinţă totul din mîna lui Dumnezeu, dobîndind astfel un cîştig uriaş: într-adevăr, nimic din ceea ce suferă omul pentru Dumnezeu, - oricît de mic ar fi lucrul acela - nu rămîne fără vrednicie şi răsplată.
4. Fii prin urmare gata de luptă, dacă doreşti să te bucuri de izbîndă. Fără luptă nu vei putea niciodată ajunge la cununa biruinţei prin răbdare. Cine nu consimte să sufere, respinge încununarea. Dacă doreşti încununarea, luptă-te aşadar bărbăteşte, căleşte-te cu răbdare. Fără caznă n-ai cum să tinzi către odihnă, căci fără măsurare de puteri nu poate ajunge nimeni la biruinţă.
5. Prin harul tău fă, Doamne, cu putinţă tot ceea ce firii mele omeneşti i se pare cu neputinţă. Tu ştii bine cît de slab sînt cînd e vorba de a îndura şi suferi şi cu cîtă uşurinţă ultimul fleac ivit în cale mă abate din drum. Fă ca orice încercare şi amărăciune să mi se pară, pentru numele tău, plăcută şi de dorit; într-adevăr, a fi la ananghie şi a suferi pentru tine este tot ce poate fi mai folositor şi mai prielnic.
Sursa:Imitatiunea lui Cristos
de Thomas a Kempis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu