RUGACIUNI LA INIMA LUI ISUS

Consfinţire către inima dumnezeiască a lui Isus

Consfinţire către inima dumnezeiască a lui Isus

Preabunule Isuse, Mântuitorul neamului omenesc, priveşte spre noi, care îngenunchem cu smerenie înaintea altarului tău. Suntem ai tăi, voim să fim ai tăi şi ca să fim mai strâns uniţi cu tine, astăzi fiecare dintre noi se consfinţeşte de bunăvoie Inimii tale preasfinte.

Mulţi nu te-au cunoscut niciodată, mulţi au dispreţuit poruncile tale şi s-au lepădat de tine. Fie-ţi milă şi de unii şi de alţii şi atrage-i pe toţi la Inima ta preasfântă.

Doamne, fii regele nu numai al credincioşilor care nu s-au îndepărtat niciodată de tine, ci şi al fiilor rătăciţi, care te-au părăsit. Fă-i să se întoarcă în curând la casa părintească, pentru a nu pieri de lipsă şi de foame.

Fii regele acelora pe care i-au înşelat părerile greşite şi al acelora pe care i-a dezbinat neunirea. Cheamă-i la limanul adevărului şi al unirii în credinţă, ca în curând să nu fie decât o singură turmă şi un singur păstor.

Dă Doamne, Bisericii tale, libertate sigură şi fără piedici. Dă tuturor popoarelor liniştea bunei orânduiri şi fă ca de la un capăt la altul al pământului să răsune un singur glas: "Lăudată să fie dumnezeiasca Inimă a lui Isus, care ne-a dobândit mântuirea! Ei să-i aducem slavă şi cinste în vecii vecilor." Amin.

OFICIILE CĂTRE PREASFÂNTA INIMĂ A LUI ISUS

Rugăciune pentru a-i oferi lui Dumnezeu ziua întreagă

Dumnezeul meu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, îţi închin în unire cu vredniciile lui Isus Cristos toate rugăciunile, faptele şi suferinţele mele din această zi, spre mai marea slavă a ta, spre împlinirea sfintei tale voinţe, spre cinstirea preasfintei Fecioare Maria, scumpa mea Mamă, a îngerului meu păzitor şi a tuturor sfinţilor mijlocitori ai mei, spre deplina iertare şi îndestulare a păcatelor mele, spre întoarcerea păcătoşilor şi statornicia celor drepţi, după intenţia Sfântului Părinte papa, pentru dobândirea sfintelor indulgenţe, spre uşurarea şi scăparea sufletelor din Purgator, spre folosul şi desăvârşirea sufletească a confraţilor mei închinători ai Inimii dumnezeieşti şi a tuturor acelora pentru care sunt dator a mă ruga; ca mulţumire pentru toate harurile pe care ai binevoit să mi le dai până acum, pentru vredniciile lui Isus Cristos. Amin.

OFICIUL I
Propovăduitorul

Afecte

Binevoieşte, veşnice Părinte, a ne da lumina trebuincioasă, pentru ca preasfânta Inimă a lui Isus să fie cunoscută de toţi. Înflăcărează, Duhule Sfinte, inimile noastre, pentru ca să o iubim cu înflăcărare.
Şi tu, o preasfântă Fecioară, intervino cu puternica ta mijlocire, ca să simtă puterea ei toţi cei care aleargă la nemărginita milostivire a Inimii lui Isus.

(Adesea în timpul zilei, spune:)
Mă închin ţie, o, Isuse din preasfântul Sacrament şi cinstesc Inima ta atât de înflăcărată de iubire către mine. Tu eşti locul dulcei mele retrageri, scumpul obiect al iubirii mele.
Isuse al meu, doresc ca în această clipă să vii în sufletul meu şi să mă aprinzi, o Inimă dumnezeiască de focul tău ceresc.

(O clipă de tăcere sacră)

Mă unesc cu tine, o, cor măreţ al tronurilor, pentru a cinsti, în tovărăşie cu voi, dumnezeiasca Inimă a lui Isus.

Vizita la preasfântul Sacrament
Te rog, pentru vredniciile preadulcei tale Inimi, o, Domnul meu din Sacramentul altarului, să binevoieşti a domni peste toate inimile şi mai cu seamă peste noi, sărmanii tăi închinători, şi să lucrezi în noi după planurile tale pline de iubire.

(Deseori în timpul zilei spune:)
Slavă Tatălui...

Ajută-mă, o Isuse al meu, să pot atrage vreun suflet la evlavia preasfintei tale Inimi, sau de nu-mi este dat atât, cel puţin înflăcărează tot mai mult de iubirea ta sfântă pe acelea pe care le ai deja.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
Pentru nemărginita ta bunătate, o Isuse al meu vrednic de iubire, fă ca toţi, cunoscând plăcerile înşelătoare ale lumii, să vină la tine pentru a gusta plăcerile nespuse ce le ţii pregătite pentru aceia care te iubesc cu sinceritate.

Propunere
Caută să atragi pe cineva la evlavia preasfintei Inimi a lui Isus.

OFICIUL II
Îndestulătorul

Rugăciune de închinare, (vezi oficiul I)

Afecte
Îţi cer iertate, o Isuse al meu, pentru necinstirile ce într-una le primeşti în preasfântul Sacrament.
Măreţ cor al puterilor cereşti, vino în ajutorul meu, pentru a îndestula preasfânta Inimă a lui Isus de Liturghiile rău săvârşite, de împărtăşaniile făcute cu răceală de către sufletele care îţi sunt închinate în mod deosebit, mai cu seamă de către mine şi confraţii mei închinători ai Inimii dumnezeieşti şi, în sfârşit, de tot ce i-ar fi putut pricinui neplăceri cu ceva.

Vizita la preasfântul Sacrament
Mă ascund în rănile preasfinte ale lui Isus, pentru a nu mă mai despărţi niciodată de El. Închin, o Dumnezeul meu, Maiestăţii tale divine această preasfântă inimă, pentru a îndestula necinstea pe care o primeşti într-una din partea păcătoşilor.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc!

Rugăciune
O Inimă preaiubitoare a scumpului meu Isus, câte ofense nu primeşti în Sfânta Euharistie, preavrednică de închinare! În acest sacrament tu ne dai dovada cea mai frumoasă şi sigură a dragostei tale; oamenii însă îţi arată nerecunoştinţa cea mai mare. O, de-aş putea să şterg, chiar cu sângele meu, o aşa mare nelegiuire.
Vreau, o Isuse al meu, să întrebuinţez orice mijloc pentru a îndestula atâtea insulte. Îţi consfinţesc toate zilele vieţii mele şi, din dragoste către Inima ta, vreau să încredinţez Tatălui ceresc, în numele tău, cea din urmă suflare a vieţii mele. Amin.

Propunere
Îndeplineşte-ţi cu cea mai mare sârguinţă datoriile stării tale.

OFICIUL III
Închinătorul

Rugăciune de închinare...,

Afecte
Din adâncul inimii mele mă închin ţie, Preasfântă Treime, şi în unire cu preasfânta Inimă a lui Isus, te binecuvântez şi te laud din toate puterile sufletului meu. O, cât aş dori să pot înlocui, într-un mod oarecare, prin slabele mele afecte, uitarea obştească de tine, o Dumnezeul meu, ce domneşti aşa de mult în lume!

(Deseori în timpul zilei spune:)
Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul Dumnezeul universului; plin e tot pământul de mărirea lui. Slavă Tatălui, slavă Fiului, slavă Duhului Sfânt!

Vizita la preasfântul Sacrament
Isuse din preasfântul Sacrament, dă-mi mie şi tuturor confraţilor mei închinători şi fraţi ai Inimii tale dumnezeieşti, tuturor preoţilor şi religioşilor, duhul de a îndeplini bine, cu fervoare şi cu râvnă sfântă datoriile stării noastre.

(de trei ori în timpul zilei:)
O cor preasfânt al domniilor cereşti, închinaţi împreună cu mine, Inimii vrednice de respect a lui Isus, tot binele ce se face în lumea întreagă şi consfinţiţi-l spre mai mare slavă a ei.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
O Isuse al meu, vrednic închinător al maiestăţii dumnezeieşti, mă unesc cu tot duhul meu la închinarea adusă veşnicului Părinte de către Inima ta preasfântă şi aş voi să pot cuprinde în credinţa şi iubirea mea toate afectele ce tu însuţi le insufli preasfintei Fecioare Maria şi sfinţilor tăi pentru a ţi se închina şi a te preamări pentru toată veşnicia, după cum eşti vrednic.

Propunere
Caută să ai cel mai mare respect în Biserică.

OFICIUL IV
Iubitorul

Rugăciune de închinare...,

Afecte
O Serafimilor fericiţi ai Paradisului, dobândiţi-mi acele flăcări de iubire către preasfânta Inimă a lui Isus de care sunteţi aprinşi voi şi înlocuiţi, prin neîntrerupta voastră închinare, răceala cea mare.

Vizita la preasfântul Sacrament
O Inimă vrednică de închinare a lui Isus al meu din preasfântul Sacrament al altarului, eu îţi consfinţesc toate clipele vieţii mele. Închide-mi inima în acest sfânt Lăcaş împreună cu tine, pentru ca în unire cu corul Serafimilor să ţi se închine şi să te iubească întotdeauna.

(Spune adesea:)
Te iubesc o Inimă preavrednică de iubire a lui Isus, da, te iubesc, însă, vai, cu o iubire prea rece. Fă-mă să ard, şi împreună cu mine, fă să ardă toate făpturile de focul dragostei tale, acum şi-n veşnicie!

(Înainte de culcare spune:)
Eu dorm, însă inima mea veghează cu cea a iubitului meu Mântuitor.

(Trezindu-te în timpul nopţii:)
Te iubesc, o Inimă preadulce a lui Isus, împreună cu Serafimii şi mai cu seamă cu preasfânta Fecioară Maria.

(Dimineaţa când te trezeşti:)
Vă mulţumesc pentru închinarea pe care voi, o fericiţilor Serafimi, aţi prezentat-o Inimii vrednice de cinste a lui Isus al meu.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
Preasfântă Inimă a lui Isus al meu, focar dumnezeiesc al acestui foc de iubire, pe care ai venit să-l aprinzi pe pământ şi pe care atât de mult îl doreşti să se aprindă în toţi, fă ca inimile noastre să fie consumate de nişte flăcări atât de fericitoare. Serafimi ai curţii cereşti, vă rog cu cea mai mare stăruinţă, să spuneţi Autorului vieţii mele că doresc din inimă să ard şi să mă mistui de iubire faţă de Dânsul.

Propunere
Fii cât se poate de corect în săvârşirea celor mai mici acţiuni.

OFICIUL V
Ucenicul

Rugăciune de închinare...

Afecte
O Doamne, fă ca toţi, îndeosebi preoţii, care sunt învăţătorii credincioşilor, să se folosească de pildele de lumină ale Inimii tale dumnezeieşti şi niciodată să nu se îndepărteze de învăţătura cerească.

(În timpul zilei, retrăgându-te la preasfânta Inimă:)
Inimă lui Isus, şcoala sfintei iubiri, în tine mă adăpostesc, pentru ca îndepărtând de la mine toate ştiinţele deşarte ale lumii, să-mi aprinzi inima de afecte sfinte.

Vizita la preasfântul Sacrament
Vino Duhule Creator, cercetează inimile alor tăi, umple cu har ceresc sufletele pe care le-ai creat.

- Tu te numeşti întăritor, harul lui Dumnezeu cel Înalt, izvor viu, foc, dragoste şi uncţiune duhovnicească. Tu în daruri înşeptit, degetul dreptăţii părinteşti, tu legiuita făgăduinţă a Tatălui, care dai graiul limbilor.
- Aprinde lumina în simţuri, revarsă dragostea în inimi, întăreşte slăbiciunea trupului nostru cu puterea ta necurmată.
- Pe duşman să-l alungi mai departe şi să ne dăruieşti grabnic pacea, pentru ca avându-te călăuză să ne ferim de orice stricăciune.
- Prin tine să-l cunoaştem pe Tatăl şi să-l descoperim pe Fiul şi să credem totdeauna în tine.
- Slavă fie lui Dumnezeu Tatăl şi Fiului care a înviat din morţi şi Duhului mângâietor, acum şi-n vecii vecilor. Amin.

V. Trimite Duhul tău şi din nou se vor face.
R. Şi vei reînnoi faţa pământului.

Să ne rugăm:
Dumnezeule, care prin lumina Duhului Sfânt ai învăţat inimile credincioşilor, dă-ne harul, ca în acelaşi Duh să recunoaştem cele drepte şi să ne bucurăm totdeauna de mângâierea lui. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Dumnezeule, care luminezi pe orice om care vine în lume şi îndrumi orice voinţă, revarsă strălucirea cerească a neplăsmuitei tale înţelepciuni asupra tuturor celor nenorociţi; fă să primească cu supunere în inimile lor marile adevăruri ale sfintei tale Evanghelii.
O, câte învăţături desăvârşite nu ne vin din dumnezeiasca ta inimă! Fă, o bune Isuse, ca fiind primite şi păstrate cu îngrijire de către noi, să producă roade îmbelşugate de virtuţi creştineşti. Iar voi, Heruvimilor, primiţi-mă în tovărăşia voastră distinsă pe care o aveţi de la Inima preasfântă a lui Isus.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
O, cât de repede devine desăvârşit acela, o Inimă dumnezeiască, al cărui învăţător eşti tu! Învaţă-mă şi pe mine, o Inimă vrednică de iubire, odată ce ai binevoit să mă primeşti de ucenicul tău, deschide-ţi intrarea în inima mea, fă-o supusă învăţăturilor tale dumnezeieşti şi întoarce pe toţi aceia care se împotrivesc adevărului.

Propunere
Păstrează cât se poate mai mult reculegerea interioară în timpul zilei.

OFICIUL VI
Victima

Rugăciune de închinare,

Afecte
Dumnezeul meu, doresc să mă jertfesc pe mine însumi, în unire cu Inima preasfântă a lui Isus, pentru a potoli şi a împăca durerea ta la vederea păcatelor oamenilor. Mă jertfesc ţie, preasfântă Inimă a lui Isus, pentru ca să binevoieşti să mă faci părtaş de prezenţa ta în preasfântul Sacrament şi să conformezi afectele mele cu cele ale preaarzătoarei tale iubiri.

Vizita la preasfântul Sacrament
Te preamăresc în unire cu sfântul cor al Puterilor, o dreptate dumnezeiască, care pentru mântuirea noastră ai fost îndestulată de această Inimă divină, jertfită din dragoste pentru noi la Sfânta Liturghie. O, veşnice Părinte, în unire cu această Inimă dumnezeiască, ce acum se jertfeşte pe sine însăşi din dragoste către mine, îţi închin sufletul, trupul şi toate faptele mele prezente şi viitoare. O, ai milă de mine şi de toţi păcătoşii!

În fiecare I Vinere din lună: O Inimă preamilostivă.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️

Rugăciune

O preasfântă Inimă, care te faci victimă de iubire pe altarele noastre, care nu doreşti şi nu ceri altceva decât să ne unim cu tine ca victime părtaşe la jertfa ta; primeşte-mă, Doamne, ia-mă în stăpânire pentru ca să fiu jertfă închinată şi mistuită de flăcările iubirii tale, spre mai marea slavă a veşnicului Părinte şi pentru întoarcerea păcătoşilor. Părinte ceresc, care m-ai ales de victimă, primeşte-mă cu bunătate, pentru preasfânta Inimă a lui Isus, jertfit pentru mine.

🌹🌹🌹🌹🌹🌹🌹🌹🌹🌹

Propunere
Fă vreo faptă de mortificaţie lăuntrică sau externă.

OFICIUL VII
Sluga credincioasă

Rugăciune de închinare...

Afecte
O Inimă preadulce a lui Isus, ce slavă e pentru mine a purta lanţurile unei iubiri aşa de gingaşe şi mărinimoase care de bună voie mă ţine strâns unit cu tine, o binele meu din preasfântul Sacrament.

(La sunetul ceasului:)
Fie îndeplinită, lăudată şi în veci preamărită în toate voinţa preadreaptă, preaînaltă şi preavrednică de iubire a lui Dumnezeu!

Vizita la preasfântul Sacrament
Primeşte, o Domnul meu, Isuse Cristoase, rugăciunea ce ţi-o face sluga ta, pentru a dobândi de la nemărginita-ţi milostivire harul să te pot vizita în acest Sacrament vrednic de închinare, mai des şi mai vredniceşte şi să dobândesc tuturor inimilor roade de har şi de mântuire de la tine, Izvorul nesecat.
Sfinţilor Arhangheli, chemaţi pe cei invitaţi la masa Mielului dumnezeiesc şi îmbrăcaţi-i cu haina de nuntă.

(Rugăciunea Tatăl nostru...)

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
O iubire atotputernică a Dumnezeului meu care ai rupt lanţurile care mă ţineau departe de tine! O, de mi-ar fi dat să pot atrage pe toţi aceia care, ca şi mine, s-au îndepărtat, pentru a-i face să guste, aşa cum gust eu la picioarele altarului tău, bucuriile acestei sfinte legături ce mă uneşte cu tine. O, legătură misterioasă cu Isus în Sacramentul iubirii sale! Eu mă consfinţesc cu totul pentru a te cinsti şi a căuta, sau a dori cel puţin, să atrag inimile la tine.

Propunere
Supune-te insuflărilor divine.

OFICIUL VIII
Rugătorul

Rugăciune de închinare...

Afecte
Veşnice Părinte, însufleţit de credinţă vie şi de încredere deplină în vredniciile Inimii preasfinte a lui Isus, Fiul tău, îţi închin aceleaşi merite ale lui Isus Cristos, pentru a dobândi plinătatea harurilor atât pentru mine, cât şi pentru aceia care se află în vreo primejdie sufletească sau trupească. Binevoieşte a da, o milostive Dumnezeule, pentru Inima preasfântă a lui Isus, harul tău sărmanilor muribunzi şi scapă sufletele sfinte din Purgator de suferinţele ce le îndură.

(Adesea în timpul zilei, spune:)
Veşnice Părinte, pentru Inima preasfântă a lui Isus, Fiul tău, singurul obiect al plăcerilor tale, binevoieşte a-mi da...(spune harul dorit)

Vizita la preasfântul Sacrament
Măreţe cor al îngerilor şi îndeosebi îngerul meu păzitor, întovărăşiţi-mă în timpul acestei vizite la Domnul nostru din preasfântul Sacrament al altarului şi, în unire cu Inima preasfântă a lui Isus, închinaţi veşnicului Părinte toate faptele şi suferinţele mele din această zi spre mai mare slavă a sa şi spre uşurarea sufletelor din Purgator.

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
Ascultă, o Inimă dumnezeiască, glasurile celor nevoiaşi şi fii Mângâietorul celor necăjiţi, deoarece a fost totdeauna plăcerea ta să ierţi şi să faci bine tuturor.

Propunere
Să faci în fiecare zi o faptă de dragoste sau de umilinţă faţă de aproapele.

OFICIUL IX
Râvnitorul

Rugăciune de închinare...

Afecte
O Inimă preasfântă a lui Isus, preamăreşte-te pe tine însăţi, făcând ca toţi, cu ajutorul tău, să ajungă la desăvârşirea virtuţilor creştineşti, însă mai cu seamă noi, care suntem evlavioşi faţă de tine.
Şi voi, Puterile curţii cereşti, prezentaţi-vă în unire cu celelalte coruri îngereşti Maiestăţi Domnului şi prin mijlocirea voastră dobândiţi ca Inima preasfântă a lui Isus să fie cunoscută în toate părţile pământului şi să atragă la iubirea sa pe toţi cei credincioşi care nu o cunosc şi pe atâţia creştini care neglijează să-i dea cinstea cuvenită.

(Adesea în timpul zilei, spune:)
O Inimă vrednică de închinare, cât de mare este dorinţa mea de a putea îndestula iubirea ta, pentru greşeala ce ar fi săvârşit-o vreo unul dintre confraţii mei, care ar fi nepăsători în a-şi îndeplini oficiul.

Vizita la preasfântul Sacrament
Mă închin ţie, Isuse din Sacramentul altarului şi cinstesc Inima ta aşa de înflăcărată din dragoste către mine. Doresc, o Inimă preasfântă, ca în această clipă să intri înlăuntrul duhului meu şi să mă aprinzi de focul tău ceresc.

(O clipă de tăcere sacră)
Slavă Tatălui...

Aspiraţie
Inimă dulce a Omului-Dumnezeu, ardă în pieptu-mi iubirea-ţi mereu!
O, Marie, Maica Domnului ceresc, a lui Inimă preasfântă fă de-a pururi s-o iubesc.

Rugăciune
O Sfântă Inimă a lui Isus, plină de iubire faţă de noi, cât de vrednică eşti de a fi iubită de toţi. Când va veni clipa în care te voi vedea iubită cu înflăcărare de toţi? O, de aş putea răspândi minunăţiile iubirii tale şi dobândi din partea tuturor o adevărată corespundere!

Propunere
Împiedică cu prudenţă, dacă se poate, necinstirile care se fac lui Dumnezeu.

ACT DE ISPĂŞIRE ŞI CONSFINŢIRE LA INIMA PREASFÂNTĂ A LUI ISUS

O Inimă preamilostivă a lui Isus, ispăşire dumnezeiască, din dragoste către tine, veşnicul Părinte a făgăduit că va asculta totdeauna rugăciunile noastre, după cum a spus scumpei sale Margareta: "Roagă-mă pentru Inima preavrednică a Fiului meu şi pentru acea Inimă eu te voi asculta şi vei dobândi ceea ce îmi ceri".

Împreună cu tine şi prin tine prezint veşnicului Părinte inima mea săracă şi slabă, pocăită şi smerită, pentru supărările ce ţi se fac mai ales în preasfântul Sacrament şi pentru acelea pe care eu însumi am avut nefericirea să le săvârşesc.

Aşadar, o, divinul meu Mântuitor, fă să pot şterge cu lacrimi şi spăla cu sângele meu atâta nerecunoştinţă din partea noastră faţă de iubirea ta nemărginită. Uneşte, o Isuse, durerea mea prea slabă cu acea durere pe care ai simţit-o tu în Grădina Măslinilor şi te-a făcut să transpiri sânge la vederea păcatelor mele şi ale celorlalţi oameni şi închin-o veşnicului Părinte împreună cu Inima preavrednică de iubire.

Îndestulează tu pentru mine şi ispăşeşte cu iubirea ta nerecunoştinţa şi nesimţirea faţă de atâtea binefaceri şi dobândeşte-mi ca, de acum înainte, să stau cu atâta respect înaintea ta încât să îndrept trecutul şi exemplul meu să atragă şi pe alţii la iubirea ta căreia mă consfinţesc din această clipă, alegându-mi ca locuinţă statornică Inima ta preasfântă, deoarece tu eşti regele, mirele, păstorul, învăţătorul şi prietenul meu, călăuza mea, ajutorul meu, nădejdea mea, bucuria mea acum şi în veşnicie. Amin.

Rugăciune universală

Dumnezeiască Inimă a lui Isus, te rog să dai odihna veşnică sufletelor din Purgator, harul statorniciei celor ce vor muri azi, pocăinţa sinceră păcătoşilor, lumina credinţei păgânilor, iar mie şi tuturor celor ai mei, binecuvântarea ta. Ţie deci, Inimă preamilostivă a lui Isus îţi încredinţez toate aceste suflete şi-ţi ofer pentru ele meritele mele, împreună cu vredniciile Maicii tale preasfinte şi ale tuturor sfinţilor şi îngerilor, precum şi toate sfintele Liturghii, Împărtăşaniile, rugăciunile şi faptele bune ce se fac azi în toată lumea creştină. Amin

LITANIA ÎN CINSTEA INIMII PREASFINTE A LUI ISUS

Doamne, miluieşte-ne,

Cristoase, miluieşte-ne,

Doamne, miluieşte-ne,

Cristoase, auzi-ne,

Cristoase, ascultă-ne,

Tată din cer, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,

Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,

Duhule Sfânt, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,

Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi,

Inima lui Isus, Fiul Tatălui cel veşnic, miluieşte-ne pe noi, (*)

Inima lui Isus, plăsmuită de Sfântul Duh în sânul Mamei, pururea Fecioare,*

Inima lui Isus, unită întru fiinţă cu Cuvântul lui Dumnezeu,*

Inima lui Isus, nemărginită întru maiestate, *

Inima lui Isus, locuinţă sfântă a lui Dumnezeu, *

Inima lui Isus, chivotul celui preaînalt, *

Inima lui Isus, casa lui Dumnezeu şi poarta cerului,*

Inima lui Isus, focar arzător al dragostei, *

Inima lui Isus, sălaşul dreptăţii şi al iubirii, *

Inima lui Isus, plină de bunătate şi de dragoste,*

Inima lui Isus, noianul tuturor virtuţilor, *

Inima lui Isus, preavrednică de toată lauda, *

Inima lui Isus, regele şi centrul tuturor inimilor,*

Inima lui Isus, în care sunt toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei, *

Inima lui Isus, în care locuieşte toată plinătatea dumnezeirii*

Inima lui Isus, în care Tatăl a binevoit, *

Inima lui Isus, dorul munţilor veşnici, *

Inima lui Isus, răbdătoare şi de mare milă, *

Inima lui Isus, darnică faţă de toţi cei care te cheamă, *

Inima lui Isus, izvorul vieţii şi al sfinţeniei, *

Inima lui Isus, împăcare pentru păcatele noastre,*

Inima lui Isus, copleşită de ocări, *

Inima lui Isus, zdrobită pentru fărădelegile noastre,*

Inima lui Isus, ascultătoare până la moarte, *

Inima lui Isus, străpunsă de suliţă,*

Inima lui Isus, izvorul a toată mângâierea,

Inima lui Isus, viaţa şi învierea noastră, *

Inima lui Isus, pacea şi împăcarea noastră, *

Inima lui Isus, jertfa păcătoşilor, *

Inima lui Isus, mântuirea celor ce nădăjduiesc în tine, *

Inima lui Isus, fericirea tuturor sfinţilor, *

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, iartă-ne, Doamne,

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii,

ascultă-ne, Doamne,

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii,

miluieşte-ne pe noi.

V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,

R. Fă inima noastră asemenea cu Inima ta.

Să ne rugăm:

Atotputernice, veşnice Dumnezeule, priveşte spre Inima preaiubitului tău Fiu şi spre laudele şi îndestulările pe care ţi le aduce în numele păcătoşilor, şi împăcat fiind prin ele, iartă-i pe cei ce-ţi cer milostivirea în numele aceluiaşi Fiu al tău, Isus Cristos, care cu tine vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin.

Iaculatorii

Isuse, hrana noastră, miluieşte-ne pe noi, (*)

Isuse, bucuria noastră, *

Isuse, Vindecătorul bolnavilor,

Isuse, mângâierea nenorociţilor, *

Isuse, întărirea muribunzilor, *

Isuse, speranţa noastră, *

Isuse, pâinea coborâtă din cer, *

Prin trupul tău jertfit pentru noi,

mântuieşte-ne, Doamne! (**)

Prin sângele tău vărsat pentru noi, **

Prin această dovadă a iubirii tale, **.   

.

Luna iunie închinată Inimii Preasfinte a lui Isus Cristos

Luna iunie închinată Inimii Preasfinte a lui Isus Cristos

Ziua întâi

Invitaţie la o bună prăznuire a lunii Preasfintei Inimi a lui Isus

Terminând sfintele deprinderi ale frumoasei luni a Mariei, ia acum hotărârea, o, suflete creştin, ca să începi bine şi să prăznuieşti cum se cuvine binecuvântata lună a Preasfintei Inimi a lui Isus. E o datorie faţă de această duioasă Mamă, care îţi zice: "Copilul meu, eu sunt calea care duce la Isus; mergi deci şi te aruncă în genunchi la altarul Lui; mergi şi studiază frumuseţile şi bogăţiile Inimii Sale. Îţi voi împrumuta duhul meu ca să-L cunoşti, inima mea ca să-L iubeşti, şi-L voi ruga în fiecare zi să te binecuvânteze şi să reverse asupra ta comorile iubirii Sale".

Biserica, la rândul ei, uneşte şi ea iniţiativa sa cu cea a Mariei. După luna florilor, consfinţită Reginei cerului, ea doreşte ca luna de roade să fie consfinţită Inimii lui Isus. Biserica doreşte ca noi să mergem de la atotputernicia care se roagă, la milostivirea cea nemărginită care se dăruieşte. Ea ne vorbeşte precum profetul Isaia: "Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii".

Ilustrul Papă Pius al IX-lea, de sfântă amintire, a binevoit să înzestreze luna Preasfintei Inimi a lui Isus cu preţioase indulgenţe şi ni-a adresat tuturor aceste cuvinte de mângâiere: "Biserica şi societatea nu speră în altceva, decât în Inima Preasfântă a lui Isus; ea ne va vindeca toate bolile trupeşti şi sufleteşti".

În sfârşit, Isus ne invită să alergăm la Inima Sa. Fiecăruia din noi El ne arată pieptul său deschis şi ne zice ceea ce le-a zis şi apostolilor: "Apropiaţi-vă, atingeţi, vedeţi, gustaţi; această Inimă este cu totul a voastră, iar plăcerea mea este de a v-o da totdeauna. Deci, veniţi toţi la mine în decursul acestor zile care-mi sunt consfinţite mie, veniţi, oricare a fi necazurile şi nevoile voastre, şi Eu vă voi uşura. O, dacă aţi cunoaşte darul lui Dumnezeu! Dacă aţi şti cine sunt Eu şi ce vă pot da!"

Să mergi deci, suflete creştin, unde te cheamă iubirea Mântuitorului. Noi ştim bine cu toţii aceasta: locul nostru va fi la picioarele Lui, pentru a le uda, ca Magdalena, cu lacrimi de pocăinţă. Şi pentru că El ne oferă locul sfântului Ioan, să ne ridicăm până la dumnezeiasca Lui Inimă, aşa de iubitoare şi aşa de vrednică de iubire. Vom respira miresmele Ei, vom asculta dulcele Ei glas, îi vom spune necazurile noastre, vom dobândi de la Ea tot ceea ce vom voi pentru noi şi pentru părinţii noştri, pentru sfânta Biserică şi pentru scumpa noastră Românie, pentru cei drepţi şi pentru sărmanii păcătoşi. Atunci vom putea spune cu înţeleptul. "Toate bucuriile mi-au venit odată cu evlavia către Preasfânta Inimă a lui Isus".

Pentru a prăznui bine luna Preasfintei Inimi a lui Isus, prezentaţi în faţa lui Dumnezeu toate cererile voastre, toate harurile pe care vreţi să le dobândiţi în timpul acestor sfinte exerciţii şi jertfiţi rugăciunile, împărtăşaniile şi toate faptele voastre cele bune pentru această intenţie. Puneţi la loc de cinste, în casa voastră, icoana Preasfintei Inimi şi ea vă va aduce aminte de deprinderile voastre evlavioase şi va aprinde în voi focul iubirii dumnezeieşti. Mântuitorul a făgăduit că, pretutindeni, această icoană va fi izvorul unor îmbelşugate binecuvântări. Împărtăşiţi-vă, dacă puteţi, în fiecare vineri din săptămână şi fiţi conştiincioşi în a repeta zilnic, de mai multe ori, această duioasă invocaţie: "O, Inimă a lui Isus care arzi de dragoste către mine, înflăcărează inima mea de dragoste către tine!".

Pildă

O, credincioasă, slugă a Preasfintei Inimi a lui Isus, istoriseşte următorul fapt: "Bunicul meu, în vârstă de 88 de ani, căzu grav bolnav. Dar, vai! El nu mai era decât un ateu care nega existenţa lui Dumnezeu şi mai cu seamă nemurirea sufletului. El n-a avut nici măcar fericirea să primească prima Sfântă împărtăşanie. Am încercat să-i vorbesc despre trebuinţa şi frumuseţea religiei catolice şi îndeosebi despre destinul sufletului, dar argumentele mele nu au fost în stare să-l convingă. Atunci am recurs la alte arme. Tocmai începea frumoasa lună Iunie. Am luat hotărârea de a o sărbători bine şi de a mă ruga în fiecare zi la Preasfânta Inimă a lui Isus, ca să-l întoarcă pe sărmanul păcătos. Ea mi-a ascultat rugăciunile. Chiar în ziua de deschidere a acestei luni binecuvântate, Inima lui Isus cea vrednică de iubire îşi făcea de acum lucrarea sa. Seara, parohul de la catedrală era la căpătâiul bolnavului şi-l învăţa principalele adevăruri de credinţă. A doua zi, bunicul meu se spovedi şi primi dezlegarea. După aceea, agăţându-se de grumazul preotului, zise: "Sfinţia Voastră mă faceţi fericit!". Ziua primei sale împărtăşanii fu hotărâtă pentru 4 iunie. El trebuia să primească pentru prima dată în inima sa pe acest Dumnezeu atât de îndelungată vreme dispreţuit, care l-a aşteptat cu atâta răbdare şi i-a răspuns cu atâta bunătate. Noi înconjuraserăm cu toţii patul lui: copii, nepoţi şi strănepoţi. Era o privelişte din cele mai înduioşătoare. După ceremonie, s-a ridicat din pat, ne-a îmbrăţişat pe toţi şi ne-a strâns cu putere la inimă. Plângea de bucurie şi de fericire şi aceleaşi sentimente le trăiam şi noi.

Inima lui Isus nu s-a mărginit numai la atât cu favorurile sale. După ce l-a făcut să-şi ispăşească prin suferinţă o viaţă nelegiuită, s-a îndurat ca acest suflet, obiectul atenţiilor sale, să adoarmă întru Domnul chiar în ziua când Biserica sărbătoreşte închiderea Lunii consfinţite în cinstea Inimii celei preavrednice de iubire.

Este foarte adevărat, o, suflete creştin, că putem dobândi toate în timpul acestei luni de har, dacă ne rugăm Preasfintei Inimi a lui Isus cu râvnă şi cu statornicie.

Rugăciune

O, Mântuitorule Isuse, o, bunule învăţător, zâmbeşte primei noastre adoraţii, în această zi cu care începe luna dumnezeieştii Tale Inimi.

Ce dulce bucurie simţim când continuăm la picioarele Tale sărbătorirea pe care am oferit-o Maicii Tale! A adora şi a binecuvânta iubirea Ta, ce plăcere, ce izvor de haruri! O, ajută-ne ca să ne folosim bine de ea. Şi tu o Fecioară Marie, o, Mama noastră, condu-ne la Inima lui Isus şi împrumută-ne Inima Ta pentru a o iubi cu înfocare. Amin                                                      

                                                                                                                                      

 ziua a doua

Originea evlaviei către Inima lui Isus

Evlavia către Preasfânta Inimă a lui Isus este tot aşa de veche ca şi Biserica! Ea a început pe Calvar, unde această dumnezeiască Inimă, străpunsă de fierul lăncii, a deschis tuturor credincioşilor un locaş inviolabil şi un izvor nesecat de haruri.

Cu toate acestea, evlavia către Inima lui Isus, timp de veacuri îndelungate, a fost partea de moştenire a unor suflete de elită. Veacului al XVII-lea îi era hărăzit să vadă Inima lui Isus cinstită printr-un cult public şi solemn, iar Franţei să fie leagănul şi focarul acestui cult. Într-o mănăstire a Vizitaţiunii, la Paray-le-Monial din dieceza Autun (Franţa), trăia unul din acele mari suflete, cum numai mănăstirea e vrednică să posede. Purta numele de Margareta Alacoque, dar după ce şi-a luat de mire pe Isus, ea se numea Margareta Maria Alacoque. Trăia cu Dumnezeul său într-o unire nespus de dulce, ceea ce era pentru dânsa un izvor de haruri îmbelşugate. într-o vineri, după octava sărbătorii Trupului Domnului (Joia Verde), în anul 1675, îi apăru Cristos şi-i descoperi Inima sa, care avea şi acum via şi larga rană de pe Calvar: "Iată, - îi zise El - Inima care a iubit atât de mult pe oameni şi care este aşa de puţin iubită de ei!" El îi ceru apoi ca să fie stabilită o sărbătoare în cinstea Inimii sale şi să i se aducă un cult de iubire şi de ispăşire, făgăduind, în acelaşi timp, cele mai distinse binecuvântări tuturor acelora care vor îmbrăţişa şi vor răspândi preţioasa evlavie. Sfânta călugăriţă desfăşură toată râvna şi înflăcărata ei dragoste spre a câştiga inimi pentru Inima lui Isus. Mărinimoasele ei strădanii au fost încununate de succes. În curând, Biserica a aprobat oficiul şi sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus şi a îndemnat pe creştini să ia cu mâna plină din nepreţuitele comori pe care mila cea nemărginită a lui Dumnezeu le deschise pentru el. Acest apel a fost auzit. Focul iubirii dumnezeieşti se răspândi din om în om, din parohie în parohie, cuprinzând şi diecezele, iar astăzi evlavia la Preasfânta Inimă a lui Isus produce pretutindeni îmbelşugate roade de credinţă, de evlavie şi de iubire.

O, suflete creştin, amintindu-ne de începutul răspândirii acestei frumoase evlavii, să admirăm iscusinţa şi dragostea Inimii lui Isus, să o binecuvântăm pentru că ne copleşeşte cu favorurile sale şi să-i cerem harul de a ne folosi bine de ele. O, dacă neam da seama de darul lui Dumnezeu! Dacă am şti să apreciem valoarea ofrandei pe care ne-o face!

Să cinstim, de asemenea, cu o evlavie deosebită, pe smerita călugăriţă căreia Isus i-a descoperit planurile sale şi pe care El a numit-o ucenica preaiubită a Inimii Sale. Ea a fost declarată Fericită de Papa Pius al IX-lea, la 17 ianuarie 1864 şi Sfântă, de Papa Benedict al XV-lea, la 13 mai 1920.

Să binecuvântăm pe această fiică a Sfântul Francisc de Sales şi să o rugăm ca să ne dobândească harul de a iubi Preasfânta Inimă a lui Isus, cum a iubit-o ea.

Pildă

În anul 1722, în luna mai, izbucni ciuma în oraşul Marsilia. Moartea, această regină a groazei, după cum spune Scriptura, plecă să-şi aşeze tronu-i funebru în mijlocul acestui mare oraş, odinioară aşa de strălucitor, aşa de fericit.

Părăsit de cei ce mai puteau fugi, Marsilia se înfăţişa curând ca un vast câmp de măcel, plin de morţi şi de muribunzi. închipuiţi-vă acest oraş nenorocit în mijlocul grozăviilor ciumei, cu străzile şi pieţele lui presărate de victime, preoţi şi medici seceraţi de flagel şi 40.000 de oameni coborâţi în mormânt. Nu se mai auzeau decât strigăte sfâşietoare şi se părea că a sunat de acum ceasul distrugerii complete a vechiului oraş. Deodată, o luminată inspiraţie veni sfântului Prelat al Marsiliei, Belzunce, eroul iubirii de aproapele şi al zelului pastoral. îi veni în minte să recurgă la Preasfânta Inimă a lui Isus şi să-I consfinţească dieceza şi oraşul său nenorocit, să stabilească în cinstea acestei Inimi, pentru totdeauna, o procesiune solemnă şi generală. Magistraţii şi poporul au susţinut propunerea venerabilului Episcop, în care se vedea sclipind aurora apropiatei scăpări. Marsilia fu deci consacrată Preasfintei Inimi a lui Isus şi procesiunea se făcu cu cel mai mare fast. O, ce minune! Ciuma încetă, liniştea reveni la loc, oraşul începu să se populeze din nou şi părea că se renaşte pentru a doua oară. Timp de şase săptămâni nu s-au mai văzut nici morţi, nici bolnavi în marele oraş Marsilia.

"Voi, care străbateţi mările" - zise Mons. Belzunce celor din Marsilia - vestiţi la toate naţiunile, chiar şi celor mai barbare, slava, puterea şi îndurările nemărginite ale Preasfintei Inimi a lui Isus, care a făcut aşa de mari minuni în favoarea noastră şi care ne-a adus din nou bucuria, după lungile nenorociri pe care le-am îndurat".

                

Rugăciune

O, Isuse, cât eşti de milostiv în acordarea bunătăţii Tale! Fii binecuvântat pentru descoperirea pe care ne-o faci despre comorile Inimii Tale şi dă-ne harul ca să ne folosim bine de ele.

O, Margareta Maria Alacoque, prietena şi ucenica Inimii lui Isus, noi ne bucurăm că ai fost aleasă de dumnezeiescul învăţător pentru a duce la îndeplinire planurile îndurării sale! Cere ca această inima vrednică de închinare să fie totdeauna obiectul iubirii noastre şi aroma mântuirii noastre. Amin.                               

                                                                

Ziuă a treia

Făgăduinţele Inimii lui Isus

În frumoasa apariţie, când Mântuitorul o făcu pe Margareta Maria Alacoque să privească Preasfânta Sa Inimă, El îi făcu - pentru sufletele care se vor jertfi cultului acestei Inimi vrednice de închinare - făgăduinţe, pe cât de numeroase, pe atât de pline de mângâiere. Să o ascultăm pe aceia care a primit de la însuşi Isus gloriosul titlu de Ucenica preaiubită a Inimii sale: "De ce nu sunt în stare să istorisesc tot ce ştiu despre această frumoasă evlavie către Preasfânta Inimă a lui Isus şi să descopăr întregului pământ comorile de haruri pe care Mântuitorul meu are de gând să le reverse din belşug asupra celor ce o vor practica"?

- Credincioşii simpli, vor dobândi, prin mijlocirea acestei duioase evlavii, pacea în familiile lor, uşurare în muncile lor, binecuvântările cerului în toate întreprinderile lor, mângâiere în necazurile lor.

- Persoanele religioase, vor dobândi din această evlavie atâtea ajutoare, încât nu vor trebui alte mijloace pentru a restabili prima râvnă şi cea mai exactă regularitate în comunităţile mai puţin orânduite, şi pentru a face să ajungă pe culmea desăvârşirii pe aceia care trăiesc în cea mai mare regularitate.

- Preoţii, vor dobândi arta de a mişca inimile cele mai împietrite şi vor lucra cu un succes minunat, dacă sunt pătrunşi de o gingaşă iubire către Preasfânta Inimă a lui Isus.

- Răspânditorii acestei evlavii, vor primi de la Dumnezeu comori foarte mari. Slujba lor va produce, chiar în ceea ce priveşte mântuirea şi desăvârşirea fiecăruia din ei, roade mai presus de orice aşteptare.

- Orice creştin, va găsi în această dumnezeiască Inimă un loc de scăpare în timpul vieţii şi mai cu seamă în ceasul morţii.

Ah, ce dulce e de a muri după ce am avut o evlavie statornică faţă de Inima Aceluia care trebuie să ne judece!

Iată, deci, suflete creştin, angajamentele pe care le ia Isus cu oamenii. Numai un Dumnezeu poate lua asemenea angajamente şi numai un Dumnezeu poate să le ţină. El făgăduieşte totul: întoarcerea păcătoşilor, propăşirea celor drepţi pe calea desăvârşirii, reuşită la predică şi conducerea sufletelor spre

Dumnezeu, râvnă în comunitate, pace în familii, binecuvântare pentru întreprinderile vremelnice, sprijin deosebit în ceasul morţii.

Ah, vom fi noi oare scuzabili, dacă vom zădărnici atâtea şi aşa de măreţe făgăduinţe? Iată cum s-au adeverit ele timp de mai bine de 200 de ani: bolnavii au chemat în ajutor Inima lui Isus şi şi-au dobândit sănătatea, păcătoşii au aruncat nelegiuirile lor în acest abis de milostivire şi şi-au dobândit iertarea. Multe persoane chinuite de necazuri au găsit în Ea uşurare pentru nevoile lor! Multe suflete slabe şi şovăielnice şi-au căpătat de la Ea tăria şi izbânda!

Să ne adresăm în orice împrejurare şi pentru orice nevoie acestei Inimi puternice, bogate şi aşa de darnice, acestei Inimi plină de milă şi de dragoste, care nu doreşte nimic mai mult decât să realizeze ceea ce a făgăduit. Să spunem cu Sfântul Bonaventura: "Voi vorbi Inimii Dumnezeului meu şi voi dobândi de la Ea tot ce voi vrea".

Pildă

Un om avea un singur fiu, pe care-l iubea foarte mult şi căruia voia să-i lase o bogată moştenire. Într-o zi, pentru a-l scăpa pe acest fiu de la moarte sigură, s-a expus pe sine însuşi loviturilor duşmanilor lui, care-l maltratară cu cruzime până ce-l omorâră. Acest copil nemângâiat, acest sărman orfan, neputând să mai vadă lumina zilei, voia să moară şi el. Când cineva căuta să-l încurajeze sau să-l distreze, el răspundea printre suspine: Ah! tată, tată! într-o zi, unul din prietenii lui îi înmână o urnă preţioasă în care era închisă însăşi inima tatălui său, mort pentru el, aşa de iubitoare, aşa de devotată. La vederea ei, orfanul scoase un suspin adânc, sărută cu entuziasm această urnă sfântă şi stropi cu lacrimile sale această inimă care l-a iubit aşa de mult. începând din clipa aceia, era resemnat, se mângâia cu această comoară de iubire căreia îi jură, până la ultima suflare, un cult de cinste şi de respect.

Isus mort pentru noi, Isus care a suportat chinuri grele din dragoste pentru noi, a dat ghes dragostei sale până acolo, ca să ne dăruiască Inima Sa. Dar El ni-o dă plină de viaţă, plină de ecouri şi de bogăţie şi totdeauna gata să ne mângâie în necazurile noastre, să împărtăşească durerile noastre. Cine ar putea, deci, să fie abătut, să se plângă şi să deznădăjduiască, mai cu seamă când îşi aduce aminte de făgăduinţele pe care le-a făcut El atunci când ne-a dăruit-o?

            

  Rugăciune

O, Mântuitorul meu, Isuse, o, bunule învăţător, cum Te voi binecuvânta eu îndeajuns pentru nenumăratele binefaceri pe care Tu le făgăduieşti celor ce cinstesc Inima Ta? E foarte adevărat că această Inimă duioasă este un izvor prea plin, care se revarsă din toate părţile, care are nevoie să se scurgă şi pe care cerul şi pământul, timpul şi veşnicia, nu-l vor putea seca niciodată. învaţă-mă să iubesc, să cinstesc şi să imit o Inimă aşa de bogată şi aşa de dornică, pentru ca să trag folos din măreţele ei făgăduinţe. Amin. 

                               

 Ziua a patra

Obiectul sensibil al evlaviei către Inima lui Isus

Obiectul sensibil şi imediat al acestei mişcătoare evlavii este însăşi Inima lui Isus. într-o zi, deschizându-şi pieptul său sfânt, Isus a spus către Sfânta Margareta-Maria: "Iată Inima care a iubit aşa de mult pe oameni! Iat-o!" Astfel, obiectul material al cultului nostru este arătat de gestul Mântuitorului, de cuvintele care-l însoţesc şi de vedenia Sfintei Margareta-Maria. Este Inima celui mai Sfânt, celui mai amabil, celui mai desăvârşit dintre fiii oamenilor, formată de însuşi Duhul Sfânt, din cel mai curat sânge al unei Fecioare; capodopera cerului şi a pământului, a naturii şi a harului. Dar n-am spus încă de ajuns: este Inima unui Dumnezeu, pentru că Ea a fost unită hipostatic cu Dumnezeirea. Prin urmare, este sanctuarul tuturor perfecţiunilor şi a tuturor meritelor, abisul harurilor şi al binecuvântărilor. Mai mult decât atât este Inima unui Om-Dumnezeu, adică un minunat amestec din tot ceea ce se poate închipui mai curat, mai delicat în afecţiunile omeneşti şi de tot ce există bunătate şi devotament în afecţiunile dumnezeieşti. Este compătimirea unită cu milostivirea; este prietenia unui frate unită cu dragostea unui tată. O, ce minune! O, ce noian de bogăţii!

Ne putem închipui oare un obiect mai vrednic de respectul şi de dragostea noastră? Ah, dacă Biserica aduce un cult special instrumentelor Patimii Mântuitorului, spinilor cu care a fost El încoronat, Crucii pe care a murit, lăncii cu care a fost străpuns, cu cât mai mult va trebui noi oare să cinstim această Inimă vrednică de închinare a lui Isus? Nu este Ea începutul vieţii Sale, a suferinţelor Sale, a iubirii Sale? Nu este Ea izvorul preţiosului Sânge care ne-a răscumpărat pe Calvar, care ne curăţă în sacramente şi ne potoleşte setea la altar? Sfântul Bernardin o numeşte un focar de iubire; Sfântul Damian, comoara universală a înţelepciunii şi a ştiinţei, iar Sf. Francisc de Sales, izvorul tuturor harurilor.

Suflete creştin, Isus ne dă Inima Sa. Şi ce ne cere El în schimb? Cere să I-o oferim pe a noastră. "Fiul meu - zice El - dă-mi inima ta!"

Este cu neputinţă ca inima noastră să nu o dăruim cuiva, căci nu poate trăi fără să nu iubească. Pe de o parte ne-o cere lumea, dar pentru a o transforma în iad, pe de altă parte Isus doreşte cu înfocare să o aibă pentru a face din ea un paradis de plăcere încă din viaţa aceasta. Ce vom alege? Pe tine singur, o, Isuse, Dumnezeul iubirii! Da, Ţie îţi jertfesc cu totul inima mea, fără să mi-o mai dai înapoi, fără să o împart cu cineva în viaţă şi în moarte, în timp şi în veşnicie.

Inimă a lui Isus, fă-mă să te iubesc din ce în ce mai mult!

Pildă

În timpul prigonirilor religioase din Anglia, faptul că cineva aparţinea religiei catolice era socotit ca o crimă contra statului. Credincioşii erau numiţi trădători şi acest nume li se atribuia şi-n timpul judecării lor, şi-n timpul chinurilor martiriului lor. Chinul cel mai obişnuit consta în a spânzura pe martiri de furci, după care li se tăia funia, pe când ei mai trăiau încă, şi cădeau la pământ. Călăul, înarmat cu un cuţit mare, spinteca trupul victimei scoţându-i inima din piept şi o arăta la public strigând: "Iată inima unui trădător'". Un călugăr, gata să moară în asemenea chinuri groaznice, pe când i se cotrobăia prin piept după inima încă zvâcnind, îşi adună toate puterile şi aruncă în faţa călăului această dezminţire plină de măreţie: "Nu, ceea ce ţii tu în mână, nu este inima unui trădător, este o inimă consfinţită lui Dumnezeu". Şi ultimul lui suspin a fost un act de iubire către Dumnezeu!

Să te ajute Dumnezeu, suflete creştin, ca în ziua morţii tale, când vei simţi în piept ultimele bătăi ale inimii tale, să poţi respinge mâna Satanei şi să strigi: "Înapoi, Satano, înapoi! Această inimă nu-ţi aparţine ţie. Nici lumea, nici patimile n-au atins-o. Inima mea n-a bătut decât pentru Inima lui Isus. Ea aparţine de multă vreme lui Dumnezeu şi va aparţine lui pentru totdeauna".

               

 Rugăciune

O, Isuse, iată inima mea, păstrează-mi-o ca pe o preţioasă comoară ce Ţi-o încredinţez Ţie. Păstreaz-o cum ai păstrat-o pe cea a preaiubitei Tale slugi, Margareta Maria Alacoque. Dacă vreodată aş face imprudenţa ca să vreau să o iau înapoi, nu mi-o înapoia ci sileşte-mă, printr-un oarecare semn al milei Tale, ca să Te las pe Tine posesorul şi stăpânul ei pentru totdeauna. Amin.                                               

                                                                   

Ziua a cincea

Obiectul spiritual al evlaviei către Preasfânta Inimă a lui Isus

Am spus că obiectul sensibil şi material al evlaviei noastre este propria Inimă a lui Isus. Există şi un obiect spiritual, care este partea esenţială a cultului adus Inimii celei dumnezeieşti: este iubirea lui Isus faţă de noi. " Iată - zice El - Inima care a iubit atât de mult pe oameni! Observaţi bine aceste cuvinte: "care a iubit aşa de mult!" Fără îndoială că Isus a iubit pe oameni, pe toţi oamenii, căci a murit pentru toţi şi nu e niciunul care să nu poată spune: "El m-a iubit şi s-a jertfit pentru mine". Dar până la ce punct ne-a iubit El? Cine va înţelege acest lucru? Cine va putea să-l exprime? însuşi Isus Cristos s-ar părea că nu poate să-l exprime. Reaminteşte-ţi câteva din principalele binefaceri. Adu-ţi aminte de iesle, de cruce, de altar, da, de altar, de acest sacrament de iubire, prin mijlocirea căruia Isus va rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor, ascuns sub chipul unei părticele de pâine, închis într-un tabernacol, ca într-o închisoare strâmtă, dispreţuit de unii, uitat şi părăsit aproape de toţi. Nu se află oare acolo un Dumnezeu care iubeşte la infinit? Putea El să facă ceva mai mult decât atât? O, da, într-adevăr El ne-a iubit până la sfârşit, până la exces, până la istovirea iubirii: "Usque in fidem dilexit eos". Ei bine, toate aceste manifestări ale iubirii au plecat din Inima lui Isus. "Da, Inima Lui - zice Margareta-Maria - a făcut ieslea, crucea, altarul. Ea a întemeiat Biserica şi a înfiinţat sacramentele; din Inima lui cea vrednică de cinste curge asupra noastră viaţa, mişcarea, înţelepciunea, harul".

"O, Inimă preasfântă a Mântuitorului - exclamă Sfântul Francisc de Sales, - o, izvor al supremei iubiri, cine poate să Te proslăvească îndeajuns? Cine îţi va da iubire pentru iubire?"

Suflete creştin, să răspundem printr-o dragoste reciprocă iubirii lui Isus faţă de noi şi după cum spunea Sfânta Magdalena de Pazzi: "Să iubim Iubirea". Şi ce poate fi mai drept, mai înţelept şi mai mântuitor?

"Cel ce nu iubeşte pe Mântuitorul, blestemat să fie!" Aceste cuvinte fulgerătoare le pronunţă sfântul apostol Paul. Cât despre noi, să iubim din toate puterile noastre pe Acela care ne-a iubit peste măsură. Iubirea lui Isus să fie în noi un foc mistuitor, care distinge orice legătură de dragoste faţă de creaturi şi ne îngăduie să aruncăm în ochii tuturor puterilor lumii şi ale iadului sfidarea aceluiaşi Apostol: "Cine ne va desparţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? "

O, Isuse, eu Te voi iubi totdeauna!

Pildă

Iată un fapt petrecut în Canada în 1872, care arată cât de bună şi de milostivă este Inima lui Isus.

Un om, înaintat acum în vârstă, nu se mai apropiase de Sfintele Sacramente mai bine de 30 de ani. Pe lângă indiferenţa faţă de îndeplinirea îndatoririlor sale religioase, el mai adăuga şi un fel de dezgust şi de ură împotriva preoţilor. Totdeauna căuta clenci ca să spună o vorbă rea despre ei, sau ca să-şi bată joc de ei şi de sfânta lor misiune. Dar, de mai mulţi ani, evlavioasa lui familie adresa rugăciuni fierbinţi cerului, fără a dobândi ceea ce dorea cu atâta înfocare. O rudă virtuoasă puse într-o zi în aplicare planul de a face o ultimă încercare la Preasfânta Inimă a Iui Isus, pe care o iubea aşa de mult. Alergă numaidecât la Biserică, ceru să-i fie sfinţită o iconiţă a Preasfintei Inimi a lui Isus, se întoarse bucuroasă acasă şi ascunse cu dibăcie iconiţa în hainele sărmanului păcătos. După aceea, ceru să se înceapă mai multe novene în diferite comunităţi. Apoi, când crezu că Inima bunului învăţător era cu totul câştigată, chemă un preot şi aranjă astfel lucrurile încât să intre în dialog cu oaia rătăcită pe care voia s-o aducă înapoi la staul. Preasfânta Inimă n-are obiceiul ca să facă lucrurile pe jumătate: triumful a fost complet, minunat. Păcătosul, care de atâţia ani nu putea suferi prezenţa unui preot, îl primi de data aceasta cu multă bunăvoinţă. Se spovedi cu admirabile sentimente de căinţă şi de credinţă. După aceea, toţi din jurul lui erau nevoiţi să modereze evlavioasele lui dorinţe şi zelul lui pentru rugăciune şi pentru practicile religioase. La câteva zile după întoarcerea lui, cineva se încumetă să vorbească faţă de el contra preoţilor, dar nenorocosul vizitator înţelesese că a greşit şi că trebuie să tacă. Familia lui era în culmea bucuriei şi noul convertit nu ştia cum să-şi mai arate recunoştinţa către Preasfânta Inimă a lui Isus, care l-a smuls din prăpastie. El s-a hotărât să iubească şi să proslăvească totdeauna această Inimă Preasfântă.

              

 Rugăciune

O, Inimă a lui Isus, primeşte recunoştinţa inimii mele, pătrunsă de admiraţie şi de mulţumire, la gândul nemărginitei Tale iubiri faţă de noi. O, fă ca prin harul Tău, iubindu-Te cu dragostea cea mai gingaşă şi cea mai generoasă, să dobândesc harul de la nemărginita Ta bunătate, ca să te proslăvesc şi să te iubesc pentru totdeauna în cer cu îngerii şi cu sfinţii. Amin.                                            

 Ziua a şasea

Actualitatea evlaviei la Preasfânta Inimă a lui Isus

"Mântuitorul mi-a dat să înţeleg - zice Sfânta Margareta-Maria - că dorea ca Inima Sa să fie cunoscută în prezent, pentru a fi mijlocitoare între Dumnezeu şi oameni, şi să înlăture pedepsele pe care păcatele noastre le-au atras asupra noastră".

O, cât e de puternică dumnezeiasca Inimă pentru a cruţa dreptatea dumnezeiască, iritată prin nelegiuirile noastre, şi pentru a ne dobândi îndurarea! "Da, Preasfânta Inimă este tocmai ceia ce trebuie Bisericii în aceste timpuri, când se întâlnesc atâţia oameni - spune sfântul Paul - iubitori de ei înşişi, pofticioşi, îngâmfaţi, lipsiţi de recunoştinţă şi de dragoste, nerăbdători sub orice jug şi dedaţi la cele mai josnice înclinări". Europa întreagă, chiar lumea toată e cangrenată până la inimă. Deci, pentru a scăpa de moarte, credincioşii trebuie să alerge ca să-şi caute viaţa în acest izvor, pătrunzând până în Inima Regelui Cerurilor.

"Societatea actuală, a spus iubitul Pontif Pius al IX-lea, de sfântă amintire, nu poate fi mântuită decât prin Preasfânta Inimă a lui Isus".

Un savant prelat a scris: "Cultul Preasfintei Inimi a fost rezervat pentru epoca din urmă ca o garanţie a iubirii dumnezeieşti, care vrea să se reverse prin cele mai largi efuziuni, pe măsură ce lumea se apropie de sfârşitul ei. Acest cult este scutul credinţei şi alimentul evlaviei în mijlocul ereziilor şi dezordinilor veacului de faţă".

O mişcare generală se produce şi îndeamnă din ce în ce mai mult pe credincioşi ca să practice această evlavie providenţială: o sută de mii de pelerini de orice rang, din orice ţară, merg la Paray-le-Monial ca să se îngenuncheze pe mormântul Sfintei Margareta-Maria. Steagul Preasfintei Inimi a lui Isus este arborat şi purtat pe câmpul de bătălie de copiii Franţei. Aproape toţi episcopii îşi consfinţesc diecezele lor la această dumnezeiască Inimă. Franţa face votul solemn ca să-i consfinţească un templu splendid, la Paris, pe ruinile fumegânde de la Montmartre. În sfârşit, mult iubitul Papă Pius al IX-lea, cedând stăruinţelor ce i se făceau din toate părţile catolicismului, a poruncit ca întreaga Biserică să fie consfinţită la dumnezeiasca Inimă, la 16 iunie 1875, ziua aniversării, când s-a arătat sfintei Margareta-Maria.

Ce puternice motive de nădejde! Cât de mult simte fiecare să pronunţe aceste cuvinte, aşa de des repetate: Inima lui Isus ne va mântui!

Să ne lăsăm luaţi de acest curent de credinţă, suflete creştin, pentru că aceasta e calea mântuirii. A rămâne străin faţă de această mare manifestare, n-ar însemna oare a închide inima noastră faţă de un sentiment de credinţă?! Să ne unim mai degrabă toate rugăciunile noastre, toate faptele cele bune să se înalţe împreună la Preasfânta Inimă a lui Isus, pentru a grăbi mântuirea Bisericii şi a scumpei noastre patrii, România.

O, Dumnezeul îndurărilor, o, Dumnezeul izbânzilor mântuieşte Roma şi România, fiica ei, prin Preasfânta Inima Ta!

Pildă

În viaţa sfintei Gertruda, acest suflet admirabil iluminat de sus pentru a descoperi planurile lui Dumnezeu, există o pagină foarte interesantă. În ziua sărbătorii Sfântului Ioan, ea a fost hărăzită cu o vedenie minunată. îi apăru ucenicul preaiubit, cu capul aplecat pe pieptul lui Isus, ca la Cina cea din urmă, şi-n acelaşi timp i-a fost dat să guste o parte din nespusa dulceaţă ce s-a revărsat din Inima lui Isus în inima evanghelistului său. Atunci Sfânta luând cuvântul îi zise:

- Apostol al iubirii, tu care ai avut nespusa fericire ca să-ţi odihneşti capul la pieptul lui Isus şi să asculţi toate bătăile Inimii Sale, pentru ce n-ai spus nimic în Evanghelia ta despre sentimentele şi despre nespusele bogăţii ale acestei Inimi dumnezeieşti?

- Să ştii, fiica mea, răspunse Sfântul Ioan, că eram însărcinat, înainte de toate, ca să instruiesc Biserica de abia născută, în ceea ce privea persoana Cuvântului întrupat, pentru ca ea să transmită aceste adevăruri trebuincioase veacurilor următoare. Dar dulceaţa şi bogăţiile Inimii lui Isus, Dumnezeu şi-a rezervat dreptul de a le face cunoscute în timpurile din urmă, pentru ca prin mijlocul acesta lumea îmbătrânită şi rătăcită din cauza indiferenţei să se reînsufleţească la căldura iubirii dumnezeieşti.

Noi am ajuns, o, suflete creştin, aceste vremuri nenorocite, despre care vorbeşte discipolul mult iubit. Vai, focul dragostei s-a stins aproape în toate inimile, dar să avem încredere: evlavia la Preasfânta Inimă a lui Isus, care se răspândeşte pretutindeni, îl va aprinde din nou. Atunci va izbucni din toate sufletele un strigăt, căruia îi vor răspunde toate glasurile României şi a lumii întregi: "Slavă Preasfintei Inimi a lui Isus!"

                

Rugăciune

O, Isuse, Răscumpărătorul nostru vrednic de iubire şi de cinste, comorile nemărginite ale Preasfintei Tale Inimi n-au fost încă destul de bine cunoscute. Tu ai rezervat această favoare timpurilor acestora din urmă, când, printr-un gest al dragostei Tale, ai voit ca să arăţi oamenilor bogăţiile închise în această dumnezeiască Inimă. Fii lăudat şi binecuvântat pentru totdeauna pentru bunătatea Ta şi îndură-Te a mă face părtaş de ea. Amin.                        




                                                                                                                                  

 ziuă a şaptea

Rana Inimii lui Isus

Isus îşi dăduse sufletul pe lemnul Crucii. Nu mai rămăsese pe Calvar decât Maria, Maica Mântuitorului, Maria Magdalena şi apostolul Ioan. Un soldat soseşte, se apropie şi priveşte. "E mort - zice el - dar totuşi îl voi lovi". Îndreptându-şi numaidecât lancea spre coasta lui Isus, o străpunse fără milă. Fierul ascuţit străbătu pieptul, pătrunse până la inimă şi o deschise. După ce retrase lancea, se văzu ţâşnind din rană sânge şi apă. Exiuit sanguis et aqua. Acestea erau ultimele lacrimi, ultimele picături de sânge ale acestei dumnezeieşti Inimi. O nouă minune a iubirii!

O, mister care cuprinde în el mai multe mistere! Isus a voit ca Inima sa să fie rănită - zic sfinţii Doctori - pentru ca prin rana văzută să cunoaştem rana nevăzută pe care I-a făcut-o iubirea. El a voit ca Inima Sa să fie deschisă, pentru ca noi să putem pătrunde în ea fără piedică şi să găsim în ea un refugiu. Această Inimă vrednică de închinare nu se mai închide niciodată. Toţi, drepţi şi păcătoşi, pot să-şi găsească scăparea în ea, fără teama de a fi respinşi. Rănile făcute celor morţi nu se mai cicatrizează: moartea şi dragostea au făcut rana lui Isus. Ea va rămâne totdeauna deschisă, pentru a striga tuturor generaţiilor: astfel a iubit Mântuitorul lumea! în sfârşit, această rană este un izvor nesecat de haruri. Apa şi sângele care au ţâşnit din ea reprezintă toate aceste favoruri preţioase de milostivire şi de iubire.

Să alergăm la Ea pentru a dobândi ajutorul de care avem nevoie. Slabi cum suntem, Ea va fi tăria noastră, orbi cum suntem, Ea va fi lumina noastră, mâhniţi cum suntem, Ea va fi mângâierea noastră. Să strigăm împreună cu Sfânta Gertruda: "O, Isuse, o, dulcea mea nădejde, fă ca Inima Ta cea dumnezeiască, sfâşiată pentru mine, să fie refugiul sigur pentru sufletul meu. Te rog fierbinte prin Inima Ta cea străpunsă cu suliţa, să binevoieşti a străpunge inima mea cu săgeata iubirii Tale".

Suflete creştin, această rană sfântă a Inimii lui Isus, ultima scurgere de apă şi de sânge ce a ţâşnit din ea, nu o fi oare ultimul izvor rezervat pentru marile răutăţi din zilele noastre? N-a sosit oare ceasul ca să alergăm la Ea, ca să ne folosim de Ea, ca să o întrebuinţăm în favorul Bisericii, al României, al societăţii şi mai cu seamă al sărmanilor păcătoşi? Să intrăm chiar astăzi în această Inimă dumnezeiască şi să rămânem acolo toată viaţa noastră. Isus ne invită să facem acest lucru, zicându-ne ca Margaretei-Maria: "Iată locul sălaşului tău".

O, dacă am putea la moartea noastră să spunem ca părintele Ravignon: "Rana Inimii lui Isus, ce frumoasă uşă de intrat în cer!"

Pildă

Pe la sfârşitul veacului al unsprezecelea, la glasul Suveranului Pontif, părinţii noştri au făcut sublimul plan de a respinge barbaria Semilunei, care ameninţa să cotropească totul, şi au pornit să elibereze mormântul lui Isus Cristos. După admirabile triumfuri, ei au pus stăpânire pe Antiohia, capitala întregului Orient. Dar curând fură atacaţi de prinţul de Mossul, care porni în contra lor în fruntea a 300.000 de oameni. Constrânşi de cea mai crudă foame, îndrăzneţii noştri luptători simţiră pentru prima dată că începe să le slăbească curajul. Un sfânt preot din Marsilia, numit Vartolomei, avu inspiraţia - zice istoria Bisericii - ca să caute într-un loc indicat suliţa care a străpuns Inima Mântuitorului, ca o garanţie sigură a celei mai complete victorii a soldaţilor creştini asupra duşmanilor lor. Suliţa fu găsită. Precedaţi de acest simbol prin care trebuiau să învingă, Cruciaţii ieşiră din Antiohia şi, la vederea acestei Sfinte Suliţe, batalioanele turceşti au fost cuprinse de o groază neaşteptată. Armele le căzură din mâini şi începură a fugi în toate părţile, iar numărul incalculabil de cadavre arăta dureroasa lor înfrângere.

De unde a primit fierul suliţei de pe Calvar această tărie şi această putere? Din Inima lui Isus pe care a străpuns-o, din Sângele Lui pe care l-a făcut să ţâşnească şi de care a rămas împurpurată.

O, fericită suliţă! O, dacă aş fi fost eu în locul ei! N-aş mai fi vrut să ies din coasta Mântuitorului meu şi aş fi zis: aici este locul odihnei mele veşnice.

Dar ce nu va face oare în noi aceiaşi Inimă a lui Isus, care se îndură a veni ca să se odihnească în propriile noastre inimi prin Sfânta Împărtăşanie? Prin Ea, noi vom învinge pe toţi duşmanii mântuirii noastre şi vom dobândi coroana celor fericiţi.

              

 Rugăciune

O, Inimă a Preaiubitului meu Isus, locaş a cărui intrare mi-a deschis-o suliţa şi unde n-am a mă teme de nimic, nici de răzbunările cerului, nici de oastea iadului, ah, lasă-mă să mă ascund în Tine şi acolo să uit de lume şi de mine însumi. Lasă-mă să mă odihnesc acolo de ostenelile vieţii şi să dispar în Ea în timp şi în veşnicie. Amin

LUNA IUNIE ÎNCHINATĂ CINSTIRII PREASFINTEI INIMI A LUI ISUS

 DEVOȚIUNEA CĂTRE INIMA PREASFÂNTĂ A LUI ISUS 

Prin devoțiunea Preasfintei Inimi a lui Isus, 

creștinii catolici aduc cult lui Isus însuși care s-a jertfit 

din iubire pentru oameni. 

 Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus se 

celebrează în a doua vineri după duminica în care se 

sărbătorește Preasfânta Treime. 

 O devoțiune deosebită la Inima lui Isus este 

aceea a celor 9 vineri întâi din lună, conform 

îndemnului lui Isus adresat celei care avea să 

contribuie decisiv la răspândirea cultului Preasfintei 

Inimi: sfânta Margareta Maria Alacoque. 

 Începuturile devoțiunii către Preasfânta Inimă le 

regăsim în Ordinul Benedictin, iar dezvoltarea ei 

începe cu grupul din Helfta, un grup mistic german din Evul Mediu târziu. 

 Marea dezvoltare a devoțiunii are loc în secolul al XVII-lea prin contribuția 

sfântului Ioan Eudes (1601-1680) și a sfintei Margareta Maria Alacoque. 

SFÂNTA MARGARETA MARIA ALACOQUE, fecioară (1647-1690)

“Mi se pare că marea dorinţă a Domnului, ca să fie cinstită într-un mod deosebit 

Inima Preasfântă, are scopul de a reînnoi în suflete efectele mântuirii sale”. 

Margareta Maria Alacoque a devenit celebră prin devoţiunea către Inima lui 

Isus, aşa de răspândită în Biserica Catolică. 

Într-o perioadă istorică în care cultul liturgic în limba latină şi pietatea iluminată 

a teologilor erau doar la îndemâna câtorva persoane, masa populaţiei creştine a căutat 

alte căi de a se apropia de mesajul evanghelic. 

Pentru a veni în întâmpinarea acestei nevoi, “Duhul Sfânt a revelat într-un mod 

unic sufletelor devotate ceva din starea intimă a Domnului, şi uneori a le-a ajutat să 

înţeleagă care este modalitatea sensibilă concretă prin care se poate comunica 

perfecţiunea Domnului, participată şi trăită în adunarea credincioşilor”. Este exact 

ceea ce s-a întâmplat la Paray-le-Monial cu Margareta Maria Alacoque. 

Răspunsul unei umile surori 

Născută în Burgundia, la Lautecour (Verosvres), în Dieceza de Autun, în 1647, 

într-o familie numeroasă aparţinând burgheziei de mijloc, a fost educată creştineşte şi, 

de la vârsta de 4 ani, îşi amintea ea, a simţit chemarea de a se dărui cu totul lui 

Dumnezeu. Foarte curând, şi-a pierdut tatăl, care era notarul locului, şi mama văduvă 

a trebuit astfel să înfrunte dificultăţi enorme pentru a-şi duce înainte familia 

numeroasă. Din fericire, Margareta, la vârsta de 8 ani, a obţinut un post la “Colegiul

Clariselor Urbaniste” din Charolles, unde a aflat ambientul favorabil pentru a studia şi 

pentru a se forma din punct de vedere creştin. Crescând în vârstă, se întărea în ea 

dorinţa de a se consacra vieţii monahale, dar o boală a constrâns-o să se întoarcă 

acasă. 

Vindecată după patru ani, a trebuit să lupte cu dificultăţile ambientului familial 

şi se îndoia de acum în privinţa oportunităţii de a mai intra în mănăstire. Uneori se 

lăsa cuprinsă şi ea de vanităţile care le atrăgeau pe tovarăşele sale, dar, la 25 mai 

1571, în timp ce vizita mănăstirea Paray-le-Monial, a simţit în inima ei un glas care îi 

spunea: “Aici te vreau”. Era pe punctul de a împlini 24 de ani şi, fără să mai amâne, 

după doar trei săptămâni, a intrat în rândul vizitandinelor acelei mănăstiri şi, în anul 

următor, a depus voturile. 

O aventură neaşteptată 

La 27 decembrie 1673, în sărbătoarea 

sfântului Ioan evanghelistul, în timp ce 

îngenunchea în capela conventului, lângă 

zăbrelele corului, i-a apărut Isus şi a invitat-o 

să-şi pună capul pe pieptul său, aşa cum a făcut-

o apostolul Ioan la ultima cină. “Inima mea – a 

spus Isus – este aşa de înflăcărată de iubire faţă 

de oameni… încât, nemaiputând ţine în ea 

flăcările ei arzătoare, vreau să le răspândesc… 

Eu te-am ales pe tine, abis de nevrednicie şi de 

ignoranţă, pentru a îndeplini acest mare plan, 

pentru ca totul să fie făcut de mine”. 

Chiar şi cu această premisă foarte clară, 

cum ar fi putut ea să împlinească o astfel de misiune? Isus a încurajat-o, spunându-i 

că s-a gândit să o instruiască el însuşi, revelându-i “minunile iubirii sale şi secretele 

inexplicabile ale Inimii sale, rămase ascunse până în acea zi”. 

Margareta a informat-o atunci pe superioara sa, dar când alte surori au ajuns să 

cunoască aceste lucruri, în convent s-a pornit un mare murmur. Margareta era o 

vizionară sau o persoană aleasă de Dumnezeu? Fiecare îşi spunea propria părere şi 

judecăţile nu erau, desigur, încurajatoare. Însuşi duhovnicul mănăstirii se gândea că 

Margareta şi-a ieşit din minţi şi că “avea nevoie de o ciorbă”, pentru a îmblânzi 

posturile şi penitenţele. 

Dar, în ciuda tuturor precauţiilor superiorilor, de care Margareta asculta cu 

scrupulozitate, apariţiile continuau. La începutul anului 1674, a văzut, cufundată într-

o mare de lumină, Inima Mântuitorului “înconjurată de o coroană de spini 

simbolizând rănile produse de păcatele noastre, şi deasupra o cruce care însemna că, 

din primele momente ale întrupării sale, adică din momentul în care Inima Sfântă se 

plămădise, era deja plantată crucea şi, din primul moment, ea era plină de amărăciune",

În acelaşi an, vineri, după sărbătoarea Trupul Domnului, Isus i-a apărut din nou, 

“strălucind în întregime de slavă, cu cele cinci răni strălucind ca cinci sori, şi din acea 

sacră omenitate ieşeau din toate părţile flăcări, dar înainte de toate, din pieptul său, 

care părea ca un cuptor, şi, fiind deschis, ea a descoperit că acea iubitoare şi 

înduioşătoare inimă era adevăratul izvor al acelor flăcări”. Domnul s-a plâns de 

ingratitudinile oamenilor şi i-a cerut o reparaţie, primindu-l în sfânta Împărtăşanie ori 

de câte ori era posibil, dar înainte de toate, în prima vineri a fiecărei luni, şi să se 

întreţină cu el în adoraţie timp de o oră întreagă, de la 23.00 la 24.00 în noaptea 

precedentă fiecărei vineri întâi. 

În acest fel, erau deja indicate două practici devoţionale devenite apoi celebre: 

ora de adoraţie reparatoare şi Împărtăşania din prima vineri, timp de nouă luni 

consecutive. 

O altă apariţie cu importanţă specială a avut loc în 1675, în timpul octavei 

sărbătorii Trupul Domnului. Isus i-a mărturisit Margaretei că, dacă el era rănit din 

cauza numeroaselor ofense ale simplilor credincioşi şi a persoanelor îndepărtate de 

credinţă, era mai ofensat de persoanele consacrate. “Ceea ce mă îndurerează şi mai 

mult sunt ofensele inimilor consacrate mie, care mă tratează astfel”. La cuvintele 

Margaretei, care i-a spus: “Tu mi-ai dat atâtea haruri şi eu, de asemenea, aş vrea să-ţi 

dau iubire pentru iubire”, Isus i-a răspuns că ea trebuie să se străduiască, pentru ca 

vinerea după Trupul Domnului să fie dedicată cultului Inimii sale, şi a adăugat: 

“Adresează-te slujitorului meu (pr. Claudiu de la Colombière) şi să-i spui din partea 

mea să facă tot posibilul pentru a stabili această devoţiune şi să aducă această bucurie 

Inimii mele divine”. 

Colaborarea lui Colombière 

Această indicaţie a fost decisivă. Părintele De la Colombière era superiorul 

iezuiţilor din Paray şi confesor al surorilor. El şi-a dat seama de obiectivitatea 

revelaţiilor şi s-a străduit prin toate mijloacele să stabilească devoţiunea către Inima 

Preasfântă începând din mănăstire. Misiunea Margaretei a cucerit şi inima superioarei 

care i-a poruncit să pună în scris toate revelaţiile primite. Cu consimţământul altor 

surori, a numit-o asistentă a sa şi apoi maestră de novice. Margareta îşi trăia ultimii 

ani văzând cu bucurie că, în sfârşit, apelul Mântuitorului era primit de surori şi în 

mănăstire se putea celebra sărbătoarea Sfintei Inimi. 

Când, la 17 octombrie 1690, Margareta părăsea această lume, la vârsta de doar 

43 de ani, probabil nu-şi dădea seama cât bine făcuse Bisericii, făcând să înflorească 

în conştiinţa creştină adevărata imagine a lui Dumnezeu: nu aceea a Dumnezeului 

Preaînalt şi foarte aspru, al jansenismului, ci aceea care se revelează în inima de carne 

a Cuvântului făcut om. 

Ea a lăsat scrise următoarele cuvinte: “Dacă Domnul ne-ar da harul, cel puţin o 

singură dată, de a ne imprima în inimă această iubire, totul ar deveni uşor şi am face 

multe lucruri, în scurt timp şi fără mare oboseală”. Aceasta era experienţa sa pe 

drumul sfinţeniei, o sfinţenie profund cristocentrică şi la îndemâna tuturor, chiar şi a 

persoanelor celor mai simple.

Era într-o zi din luna iunie a anului 1675, când Mântuitorul 

Isus i-a apărut într-o viziune călugăriţei Margareta Maria 

Alacoque (1647-1690), în timp ce se afla în rugăciune și adorație 

în fața Preasfântului Sacrament. 

"Priveşte la această inimă care a iubit atât de mult pe 

oameni încât nu a cruţat nimic şi s-a jertfit cu totul spre a le 

dovedi dragostea ce le-o port", i-a spus Isus călugăriței 

Margareta Maria Alacoque, din congregația vizitandinelor. 

Cuvintele lui Isus continuă, impregnate de amărăciunea 

adevărului despre ingratitudinea noastră, spunând: "Drept 

răsplată, din partea celor mai mulţi oameni nu primesc decât nerecunoştinţă, 

prin lipsa lor de respect şi prin sacrilegiile pe care le săvârşesc, prin răceala şi 

dispreţul faţă de prezenţa mea în taina sfântă a Euharistiei... ". 

Însă, există posibilitatea răscumpărării, a reparării jignirilor aduse lui Isus, 

modalitatea fiind indicată chiar de Mântuitorul în aceiași viziune, în care solicită: 

"Pentru aceasta îţi cer ca prima vineri după a opta zi de la sărbătoarea Trupului 

şi Sângelui meu (Joia Verde) să fie dedicată cinstirii Inimii mele, prin primirea 

Sfintei Împărtăşanii şi îndeplinirea unui act de reparare a ofenselor aduse 

onoarei mele, adeseori rănită de purtarea nedemnă faţă de Preasfântul 

Sacrament al altarului. Îţi promit că Inima mea va revărsa din belşug darurile 

iubirii sale divine asupra tuturor acelora care îmi vor aduce această cinstire, şi 

vor căuta ca şi alţii să facă acest lucru".

Promisiunile lui Isus către credincioșii care cinstesc Inima Sa Preasfântă: 

1. Le voi dărui toate harurile necesare stării lor de viaţă; 

2. Voi dărui pace în familiile lor; 

3. Îi voi mângâia în suferinţă; 

4. Voi fi scutul lor sigur în viaţă şi mai ales în ceasul morţii; 

5. Voi binecuvânta cu îndestulare toate planurile lor; 

6. Cei păcătoşi vor afla în Inima Mea un ocean nemărginit de îndurări; 

7. Sufletele care zac în lâncezeală vor deveni pline de zel; 

8. Sufletele pioase vor ajunge la o mare desăvârşire; 

9. Voi binecuvânta casele unde se afla şi se cinsteşte icoana Inimii mele; 

10. Preoţilor le voi da daruri care să mişte inimile cele mai împietrite; 

11. Numele celor care răspândesc această devoţiune vor fi scrise în Inima mea şi 

nimic nu le va şterge de acolo. 

12. Tuturor celor care se vor împărtăşi nouă luni de-a rândul, în fiecare primă vineri a 

lunii, le promit harul statorniciei în bine până la sfârşit. Ei nu vor muri lipsiţi de 

harul meu, nici fără a primi sfintele sacramente. În ceasul din urmă, Inima mea 

le va fi scăpare sigură.