Rugăciune la Icoana Maicii Domnului Dulcea Sărutare - Glykofilousa de la Mănăstirea Filotheu

 Rugăciune la Icoana Maicii Domnului Dulcea Sărutare - Glykofilousa de la Mănăstirea Filotheu

O, Dulcea Sărutare a sufletelor noastre, cu roua rugăciunilor tale curăţeşte inimile noastre şi le fă izvorâtoare de gânduri dumnezeieşti. Cu razele minunilor tale împodobit-ai mănăstirea în care eşti cinstită, tuturor închinătorilor dăruindu-le din belşug untdelemnul darurilor tale. Auzi-ne şi pe noi, cei ce de la marginile lumii cu bătăile rugăciunii căutăm să aflăm deschiderea uşii milostivirii tale.

Ca şi cu o dulce sărutare cu darul tău veseleşti sufletele întristate şi ridici povara mâhnirilor noastre. Deci, şi acum, te rugăm să cauţi cu milostivire spre robii tăi şi să potoleşti valurile păcatelor. Povăţuieşte-ne pe noi pe cărarea ascultării de Fiul tău şi cu înfrânarea îngrădeşte mişcările sufletului şi trupului nostru.

Deschide-ne nouă uşa îndurărilor dumnezeieşti, căci din pricina păcatelor noastre am depărtat de la noi pe făcătorii de bine. Rugăciunea paraclisierului Ioanichie ai ascultat-o cu blândeţe şi întăritu-l-ai pe dânsul întru nădejde, ca una ce purtai neîncetat grijă de mănăstirea ta şi de mântuirea sufletului său. Deci, ca o milostivă Maică a creştinilor, ia în mâinile tale şi viaţa noastră şi ne povăţuieşte pe calea mântuirii.

Stinge focul ispitelor şi nimiceşte cursele celui rău, care caută să ne tragă pe noi în adâncul deznădăjduirii.

Ceea ce ai primit în braţele tale pe Cel Necuprins de gând, încinge şi sufletele noastre cu legătura iubirii de oameni şi ne arată vrednici lucrători de fapte bune.

Deschide hambarele darurilor tale şi ne hrăneşte pe noi din destul, ca să-ți aducem pâinea laudelor dumnezeieşti din cuptorul inimii.

Pe noi, cei împovăraţi cu multe răutăţi, ne cheamă la limanul pocăinţei şi cu ploaia rugăciunii tale stinge focul gheenei cel gătit pentru păcatele noastre. Fii nouă sprijinitoare în necazuri, căci la tine alergăm ca la un liman binecuvântat, cerând iertare greşelilor noastre şi mare milă.

Citește și:

Icoana Maicii Domnului „Dulcea sărutare” (Glykophilousa) de la Mănăstirea Filoteu

Glykophilousa: istorisirea Icoanei Maicii Domnului care a mers pe mare până în Muntele Athos

An de an, în data de 27 martie, la două zile după marele și slăvitul praznic al Bunei Vestiri, Biserica noastră Ortodoxă ne amintește de cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Dulcea sărutare” (sau Glykophilousa), una dintre Icoanele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu o istorisire cel puțin interesantă, pe care vă propunem să o descoperiți în rândurile de mai jos.

Conform tradiției Bisericii noastre, această Icoană a Maicii Domnului a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca, cel care după momentul Cincizecimii a pictat primele Icoane ale Maicii lui Dumnezeu. Ulterior, aproximativ 70 de Icoane ale Maicii Domnului au fost pictate de către Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, iar după aceste Icoane au fost făcute mai multe copii timpurii, unele dintre ele rezistând până în zilele noastre, lucru care s-a întâmplat și cu Icoana Maicii Domnului Glykophilousa. Numele Icoanei – Glykophilousa – provine din limba greacă, fiind alcătuit din termenii „glycό”, care înseamnă ,,dulce” și „philoúsa”, de la verbul „philein” care înseamnă ,,a iubi”, dar și „a săruta”. Așadar, numele Icoanei se treduce prin ,,Dulcea sărutare”, fiind uneori translatat și prin ,,Dulce iubitoarea”.

Istorisirea Icoanei Maicii Domnului „Dulcea sărutare” urcă în timp până în perioada iconoclastă (cuprinsă între anii 726-843), în timpul căreia împărații iconoclaști bizantini au interzis închinarea la Icoane și, mai mult decât atât, au ordonat distrugerea acestora și disciplinarea celor ce li se închinau. Titulatura acestei „mișcări” religioase și politice provine din limba greacă, de la termenii „eikon” (imagine sau înfățișare) și „klasma” (a distruge).

Potrivit tradiției bisericii noastre, prima Icoană „Dulcea sărutare” a aparținut unei creștine evlavioase din cetatea Constantinopolului, pe nume Victoria. Soțul ei avea funcția de senator și îl susținânea pe Împăratul Teofil Iconoclastul (829-842) în procesul de combatere a cinstirii Sfintelor Icoane. Într-o zi, întorcându-se de la curtea imperială, Simeon i-a spus soției sale că soldaţii intrau în casele oamenilor să verifice dacă există Icoane și, în cazul în care le găseau, le ardeau de urgență și îi reclamau împăratului pe respectivii cetățeni. Din dorința de a feri Icoana din calea acestei profanări necugetate, Victoria a învelit Icoana și s-a dus pe ascuns la malul mării, unde i-a dat imediat drumul pe apă, rugându-se cu lacrimi și mirându-se de ceea ce vedea: Icoana stătea în poziție verticală și plutea ca o pană deasupra valurilor. Ieșind în largul Mării Marmara, Icoana a intrat apoi în Marea Egee, apropiindu-se tot mai mult de limanul Mănăstirii Filoteu. Într-o noapte, Maica Domnului i s-a arătat starețului obștii de la Filotheu și i-a poruncit să meargă lângă mare, căci va găsi un odor de mare preț, spre bucuria și binecuvântarea tuturor. Trezindu-se din somn, starețul a luat cu el câțiva frați și, coborând în fugă spre malul mării, au găsit Icoana strălucind într-o baie de lumină orbitoare.

Intrând, deci, starețul în mare, a ridicat Icoana și a luat-o în brațele sale, iar când a pășit înapoi pe mal, din stânca pe care au așezat-o a început să izvorască un fir de apă dulce care există până în zilele noastre. Potrivit tradiției mănăstirii, creștinii care s-au rugat înaintea acestei Icoane și au băut din Aghiasma Maicii Domnului „Glykofilousa” au primit răspuns bun de la Hristos prin mijlocirea Maicii Sale, tămăduindu-se de boli și, mai ales, născând prunci după o lungă perioadă de încercare. Anual, în cea de-a doua zi de Paști, după tradiția statornicită din vechime, obștea de la Filotheu merge în procesiune cu această Icoană a Maicii Domnului până la acest izvor, în amintirea momentului deosebit în care Icoana a fost descoperită de înaintașii așezământului monahal.

Din perspectiva artei bisericești, Icoana Maicii Domnului „Dulcea sărutare” aparține tipului iconografic Glykophilousa. Acest tipar îl prezintă pe Pruncul Hristos cu fața lipită de cea a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, într-un gest de iubire. Pictorii spun că, în această Icoană, Maica Domnului pare că Îl îmbrățișează mai strâns pe Mântuitorul spre deosebire de alte reprezentări iconografice, însăși expresia ei facială fiind una care exprimă o atitudine afectuoasă. Pelerinii care ajung la Sfânta și Marea Mănăstire Filotheu pot să se închine Icoanei Maicii Domnului Glykophilousa, găsind-o în partea stângă a katholikonului Mănăstirii, așezată pe iconostas.

Sursa: http://blog.bizanticons.ro