CUNUNA DE RUGACIUNI ÎN CINSTEA SFINTEI RITA DE CASCIA,

 CUNUNA DE RUGACIUNI ÎN CINSTEA SFINTEI RITA DE CASCIA,

„Astazi, 2 februarie, a început cununa de rugaciuni în cinstea Sfintei Rita de Cascia. Cununa începe în prima joi din luna februarie si tine fara întrerupere pâna la 22 mai, când este obiceiul de a împarti trandafiri bolnavilor si saracilor pe care ea atât de mult i-a iubit pe pamânt. Putem recita cununa de rugaciuni ori de câte ori avem nevoie de ajutoare trupesti sau sufletesti.

Sfânta Rita a murit pe data de 22 mai, într-o zi de joi, deci consideram ziua de joi ca fiindu-i consacrata.

Conditiile îndeplinirii cununii:
1. Cununa dureaza 15 joi.
2. Spovada si împartasanie la începutul cununii.
3. Post în fiecare joi (din timpul cununii) pâna la orele 12.
4. Pomana saracilor sau Liturghie pentru întoarcerea pacatosilor.
5. Raspândirea evlaviei catre Sf. Rita.
6. Rostirea zilnica a rugaciunii de la sfârsit.
7. Sf. Rita este Sfânta imposibilitatilor, deci noi, îndeplinind aceste conditii, sa avem încredere ca vom fi ascultati.
8. Meditatiile urmatoare, pentru 15 joi, se fac fara întrerupere.

Joia I
Sa meditam despre nasterea Sf. Rita. Parintii, având o vârsta înaintata, n-au sperat sa mai aiba copii. Ca prin minune, li s-a nascut o fetita care la botez a primit numele Rita. În aceasta saptamâna, sa cerem de la Isus Mântuitorul sa renastem la viata harului, prin parere de rau pentru toate pacatele, ocolind chiar si urmele aducatoare de pacat. Sa ne straduim sa fim cât mai desavârsiti si asemanatori sufletului curat al Sf. Rita.
Marire Tatalui… si rugaciunea de la sfârsit.

Joia a II – a
Sa meditam despre dragostea Ritei pentru Isus. Înca din frageda copilarie, Rita dorea din toata inima sa-L iubeasca pe Isus. Aceasta dorinta îi crestea în suflet odata cu vârsta. Rita îsi gasea bucuria si mângâierea în iubire, porunca fundamentala a Evangheliei. Taina vietii are numai o singura cheie: Iubirea. Ea rezolva tainele cerului si ale pamântului. În saptamâna aceasta, sa cautam Iubirea acolo unde a gasit-o Rita: în meditatie si mai ales în conversatie cu cel Rastignit. Ea îl privea ore în sir în Preasfântul Sacrament, ascultându-I soaptele care îi mângâiau sufletul blând.
Marire Tatalui… si rugaciunea de la sfârsit.

Joia a III – a
Sa meditam despre rabdarea îngereasca a Sf. Rita, plina de blândete fata de cea mai salbatica fiara – sotul ei – caruia îi suporta toate torturile fara murmur, cu cea mai mare umilinta, din dragoste catre Isus cel Rastignit pe Cruce din iubire si mila. Acest suflet evlavios, prin umilinta, martiriu al rabdarii, cu iubire si rugaciuni necontenite, si-a îndreptat sotul pe calea cea buna. Sa încercam si noi, în aceasta saptamâna, sa suportam cu umilinta si rabdare orice neajuns din partea aproapelui nostru, dupa pilda frumoasa a Sf. Rita.
Marire Tatalui… si rugaciunea de la sfârsit.

Joia a IV – a
Sa meditam despre supunerea Sf. Rita fata de legile bisericesti. Ea îndeplinea cu cea mai mare sfintenie poruncile Bisericii si regulile ei, luminata fiind de cuvintele Sf. Pavel: „Biserica sunteti voi” (2 Cor. 3, 2). Zilnic statea la picioarele altarului, îmbogatindu-se cu roua cereasca ce iesea din gura preotilor. Apoi, toate darurile primite în timpul Liturghiei le revarsa si asupra familiei sale greu încercate, cu toate ca de Pasti, cu multa greutate reusea sa o duca la Spovada si Împartasanie. În acest fel de viata, toate amaraciunile ei se transformau în mângâiere divina.
Marire Tatalui… si rugaciunea de la sfârsit.

Joia a V – a
Sa meditam despre atentia si bunavointa cu care-si coplesea Rita aproapele. „Am fost flamând si mi-ati dat de mâncare… Tot ce ati facut acestor frati mai mici ai mei, mie mi-ati facut” (Mt. 25, 35-36), vor fi cuvintele Mântuitorului la Judecata din urma. Sf. Rita ne învata cu câta grija suntem obligati sa ne purtam fata de sufletele care ne sunt încredintate sau le întâlnim în viata de toate zilele, deoarece, pilda comportarii noastre, devine educatie pentru cei din jurul nostru. Câte suflete a mântuit sufletul nostru? Fiecare cuvânt al nostru este samânta aruncata, care nu se stie niciodata unde cade si ce roade aduce. Fiecare cuvânt sa fie rostit cu judecata, chiar fiind si sub forma de gluma.
Marire Tatalui…si rugaciunea de la sfârsit.

Joia a VI – a
Sa meditam despre abandonarea totala a Sf. Rita în voia lui Dumnezeu. Omul pamântean nu poate fi lipsit de dureri. De când este lumea l-a însotit durerea. Rita, ca sa poata merge pe drumul dorit din copilarie, i-a jertfit lui Isus pe cei doi copii ai sai. In clipa mortii membrilor familiei sale, ea a cazut în genunchi în fata Crucifixului si a zis ca înteleptul Iov: „Tu, Doamne, mi-ai dat, Tu, Doamne mi-ai luat, fie numele Tau, binecuvântat!” În val-vârtejul vietii, ea s-a vazut dintr-o data singura, dar nu fara credinta în Cel de Sus. Si noi, în aceasta saptamâna, sa primim cu resemnare orice s-ar abate asupra noastra, asa cum a primit Sf. Rita. Sub biciuirea uraganului se vede care este crestinul adevarat.
Marire Tatalui… si rugaciunea de la sfârsit.

Joia a VII – a
Sa meditam despre jertfirea totala a Sf. Rita. Cu toate ca sanatatea îi era foarte subreda, ea nu s-a ferit de greutatile vietii. Traind într-o atmosfera plina de contradictii si certuri continue cu sotul, n-a fost scutita nici macar de grijile materiale. De dimineata pâna seara nu pregeta sa faca totul pentru bunul mers al casei, neasteptând si neprimind nici o recunostinta. Era fericita ascultând glasul lui Isus, care îi vorbea în constiinta: „Fii linistita Rita! Ti-ai facut datoria”. Sa fim si noi fericiti, atâta timp cât glasul constiintei nu ne reproseaza nimic.
Marire Tatalui … si rugaciunea de la sfârsit.

Joia a VIII – a
Sa meditam azi despre cei doi ani de vaduvie ai Sf. Rita. În acest timp, ea a trait în deplina sfintenie, mortificare si ispasire. Prin viata, a dat pilda nu numai vaduvelor, ci si tuturor celor care purtau crucea grea a singuratatii. Parasita de oameni, ea nu cauta decât o singura lectura: prietenia cu Isus cel Rastignit. Astfel, consacrarea ei s-a desavârsit, sufletul plin de iubire fata de Isus si aproapele a devenit pricina de lauda si glorie a Celui de Sus. Unita cu Isus, a urcat cu pasi repezi si siguri pe culmile vesniciei. Saptamâna aceasta, sa-i tinem de urât Mântuitorului care ne asteapta, uitat de toti, pe altarele bisericilor.
Marire Tatalui… si rugaciunea de la sfârsit.

Joia a IX – a
Sa meditam azi despre atentia Ritei la soaptele Duhului Sfânt. Cel care a coborât la Rusalii asupra Apostolilor, sub forma limbilor de foc, i-a fost far calauzitor în noaptea furtunoasa a vietii. Ziua si noaptea, sufletu-i nobil îl slujea pe Dumnezeu, despre care Sf. Pavel spunea: „Biserica sunteti voi”. Acest suflet, rascumparat de Isus, a rascumparat la rându-i alte suflete, în primul rând al sotului ei. Sa ne examinam constiinta, ca sa vedem daca am urmat si noi soaptele Duhului Sfânt. Daca nu, sa cerem Duhului Sfânt Lumina, pentru a cunoaste calea spre adevar si spre mântuire.
Slava Tatalui… si rugaciunea de la sfârsit.

Joia a X – a
Sa meditam astazi despre intrarea Ritei în manastire. Acest eveniment a reprezentat un adevarat miracol, caci nu era permisa intrarea femeilor, ci numai a fecioarelor. Rita, înca din frageda copilarie tindea la viata de calugarita, dar la aceasta chemare a Duhului Sfânt parintii s-au opus, fiindu-i impusa casatoria. Din aceasta casatorie s-au nascut doi baieti. Dar omul nu poate zadarnici planul Proniei divine. Dumnezeu i-a luat sotul si pe cei doi copii, ca sa poata merge pe drumul croit de El si dorit de ea. Intra deci în manastirea mult visata. În viata de manastire a trait Patimile lui Isus cel Rastignit pe Cruce. Numai Isus i-a înteles suferintele. În aceasta saptamâna, sa cerem Sf. Rita sa fim macar umbra ei.
Marire Tatalui… si rugaciunea de la sfârsit.

Joia a XI – a
Sa meditam astazi despre renuntarea Ritei la tot ce e pamântesc. În cele mai grele încercari ale vietii, Rita vede mâna Mântuitorului care o cerceta pâna în adâncul sufletului. Era ferm convinsa ca, atunci când prin norii grosi ai furtunii nici razele de lumina nu mai puteau razbate în suflet, Dumnezeu îi conducea pasii spre liman. Ne-o închipuim cum strângea în mâna „Sf. Busola”, încrederea în Cel de Sus. Rita înainta cu mult curaj chiar si în cele mai disperate clipe, ca sa ajunga la tarmul Mântuirii. Si noi sa-i urmam pilda, în aceasta saptamâna, si sa zicem ca ea „Cred, Doamne, ajuta necredinta mea”.
Marire Tatalui… si rugaciunea de la sfârsit.

Joia a XII – a
Sa meditam saptamâna aceasta despre umilinta Sf. Rita, care si-a pus toata viata în slujba aproapelui sau, dând dovada de iubire. Ea nu a uitat nici o clipa cuvintele Mântuitorului: „Sa va iubiti cum v-am iubit Eu” (In. 12, 15). Rita îsi îndeplinea obligatia de mama si sotie, ducându-si crucea amara în fiecare zi, cu cea mai mare resemnare. Iar spre sfârsit, dorinta de umilinta a fost asa de mare, încât s-a dedicat bolnavilor cei mai rau mirositori, saracilor, precum si celor mai parasiti. Si noi, în aceasta saptamâna, sa raspundem fara întârziere la orice chemare neplacuta a aproapelui nostru, Isus zice: „Iubiti-va unul pe altul, iubiti pe toata lumea, chiar si pe dusmanii vostri; ca sa fiti fiii Tatalui Ceresc”.
Marire Tatalui… si rugaciunea de la sfârsit.

Joia a XIII – a
Sa meditam astazi despre dragostea înfocata a Sf. Rita fata de Isus cel Încoronat, care a luat un spin din Coroana Lui si i l-a pus pe frunte. Dragostea deosebita a lui Isus fata de Rita, i-a dat acesteia puteri supranaturale în timpul suferintelor, având parte de pace si fericire cereasca. Sa cerem si noi de la Isus sa devenim flacari vii de iubire, astfel încât sa putem pregusta, înca de pe pamânt, fericirile vietii vesnice, prin Iubirea care toate le îndulceste si care nu cunoaste margini. Fii serviabil ca Isus, care a zis: „Am venit sa servesc, nu ca sa fiu servit!” (Mc. 11, 4). Fa altora servicii, fara ca sa astepti sa ti se ceara.
Marire Tatalui… si rugaciunea de la sfârsit.

Joia a XIV – a
Sa meditam despre moartea Ritei. Cu trei zile înainte de trecerea la cele vesnice, Sfânta Familie (Isus, Maria si Iosif) a chemat-o sa intre în Casa Tatalui, în patria cereasca. Sa cerem si noi Bunului si Milostivului Isus, sa ne ajute sa putem trai în aceasta scurta calatorie a exilului nostru pamântesc, astfel încât sa fim pregatiti în orice clipa de plecare si sa fim vrednici de o moarte sfânta. Sa nu treaca nici o zi fara ca sa cerem Sf. Familii ocrotire, pâna în cea din urma clipa a vietii, sa fie lânga noi pâna la ultima bataie a inimii. Maria si Iosif sa ne tina neîncetat ochii spre Isus în agonie.
Marire Tatalui… si rugaciunea de la sfârsit.

Joia a XV – a
Sa meditam despre minunile cu care a învrednicit-o Isus pe Sf. Rita înca din timpul vietii pamântesti. Sa multumim Mântuitorului nostru Isus, pentru darul care i l-a dat Ritei ca si noi, prin mijlocirea ei, sa ne bucuram de a ne fi ascultate rugaciunile în cazurile critice, atât trupesti cât si sufletesti. Sa ne bucuram ca Dumnezeu a dat-o pe aceasta mare protectoare noua, pacatosilor, care ne zbatem în noroiul pamântesc, mijlocind prin iubirea ce o are pentru cel aflat în necaz si în suferinta, în valea plângerilor, si ea zbatându-se în timpul vietii si dându-ne dovada împlinirii dorintelor care ni se par imposibile. Sa cerem Sf. Rita cu deplina încredere mijlocirea dorintelor la Acela care nu o poate refuza.
Marire Tatalui… si rugaciunea de la sfârsit.

Rugaciune

Sub povara durerilor si a grelelor încercari care ma coplesesc, alerg la tine, Sf. Rita, care esti numita Sf. Imposibilitatilor. Tu, care în viata pamânteasca, arzând de dorul de a lucra pentru marirea lui Dumnezeu si a Sfintei Sale Biserici, te-ai straduit necontenit sa-ti sfintesti sufletul si ai îndemnat la aceasta si pe altii, cu pilda iubirii, rabdarii si umilintei, alerg la tine cu deplina încredere sa-mi mijlocesti, de la Isus cel Rastignit, ajutorul de care am nevoie în necazul de fata. Fa, ca urmând pilda vietii tale, sa ajung sa traiesc si eu ca un adevarat crestin, asteptând cu constiinta linistita venirea Vesnicului Domnitor si Judecator, ca astfel, iesind din lumea aceasta fara pacat, sa ajung si eu la fericirea vesnica. Ia-ma, te rog, si pe mine, sub ocrotirea ta. Opreste lacrimile care-mi brazdeaza fata si trimite-mi o raza de lumina din stralucirea împaratiei, unde domneste pacea si fericirea dreptilor. Tu îi ajuti pe toti cei care alearga la tine. Vino, te rog, în ajutorul meu si nu ma lasa prada disperarii. Mijloceste ascultarea rugaciunilor mele catre Isus Mântuitorul. Mijloceste-mi îndreptarea vietii si iertarea pacatelor, împlineste-mi, o, Sf. Rita, cererea, iar eu, drept recunostinta, ma voi stradui sa-ti raspândesc evlavia între cei necajiti. În tine îmi pun toata încrederea. Ajuta-ma, o, Sf. Rita, iar în ceasul mortii, vino cu Mama Sfânta a Mântuitorului si cu Sf. Iosif în calea mea si ajuta-ma sa ajung cu bine în fata Aceluia pe care tu l-ai preamarit cu viata ta. Amin.
3 Tatal nostru… 3 Bucura-te, Marie… 3 Marire Tatalui…

Îngradeste-ma, Doamne, cu puterea cinstitei Tale Cruci si fereste-ma de tot raul.